După ce ani de zile a fost valabilă afirmaţia că, statistic, românii trăiesc din împrumuturi şi că dezvoltarea de aici se bazează pe economisirile altora, anul acesta lucrurile se vor răsturna. După toate probabilităţile, soldul depozitelor din sistemul bancare va depăşi soldul creditelor, chiar din primele luni ale anului.
O puternică tendinţă către economisire a început odată cu criza, însă a durat cinci ani pentru ca toate excesele dinainte să fie acoperite. În timp ce soldul creditelor în valută a stagnat în jurul valorii de 50 de miliarde de euro, economiile românilor au crescut în cinci ani cu 10 miliarde de euro pentru a ajunge la un nivel comparabil.
Strict cantitativ, bancherii ar trebui să se bucure pentru că există o creştere. Însă calitatea portofoliilor arată o imagine dezolantă.
Creditele noi, cele care aduc profit instantaneu prin reţinerea comisionului de acordare, au coborât spre zero. În schimb, restanţele şi creditele neperformante au crescut de la aproape zero până spre unul dintre cele mai înalte niveluri din Europa: 20%. În acest punct, orice bancher care reuşeşte să se menţină pe zero din activitatea de creditare se poate considera de succes.
În schimb, depozitele înseamnă o muncă înzecită: presiune competitivă de a oferi dobânzi mari, dificultăţi în a fructifica banii mulţumitor şi riscul ca oricând clienţii să-şi lichideze economisirile. Şi aici profiturile operaţionale sunt greu de obţinut, iar cele financiare, care să acopere şi costurile istorice de intrare pe piaţă – imposibile.
Un singur lucru mai aduce acum cash-flow care să acopere costurile de funcţionare – gestiunea conturilor curente, care pot fi taxate cu comisioane nu mici dar dese.
Deja, majoritatea băncilor şi-au restructurat portofoliile şi activitatea sau pur şi simplu şi-au vândut operaţiunile. Însă chiar şi aşa, sistemul nu e încă destul adaptat pentru ce urmează. Cuvântul cheie: specializarea. Iată câteva tipuri de bănci care şi-ar putea găsi loc în România, după ce în vest au făcut-o deja.
1. BANCA ONLINE – specializată în transferuri, plăţi şi schimb valutar, cu comisioane minime şi flexibilitate maximă. Pentru multe bănci mici, aceasta este singura şansă de supravieţuire, exact aşa cum s-a întâmplat cu cea mai mare parte a mass-media tipărite; Deocamdată Libra „Internet“ Bank este singura care a început o operaţiune de rebranding în direcţia asta, dar probabil vor urma altele.
2. BANCA DE LUX – care să adapteze conceptul de private-banking la incertitudinile zilei. Este încă greu pentru clienţii cu bani mulţi să găsească garanţii suficiente (un private-banker clasic va ezita să recomande distribuirea economiilor în tranşe de 100.000 de euro la diverse bănci şi va prefera să păstreze toţi banii în conturile angajatorului său), anonimitate sau conduită preventivă faţă de eventualele popriri pe conturi. Unele bănci mici oferă deja astfel de servicii, dar încearcă să se menţină sub radar. Iar Gigi Becali a cerut licenţă pentru o astfel de bancă acum câţiva ani, dar a fost respins. Însă cererea este prea mare pentru a fi ignorată la nesfârşit.
3. BANCA DE MICROCREDITARE – sector ignorat până acum de băncile universale, însă singurul care încă reuşeşte să crească. Reţeta a fost încercată în România de IFN-ul Provident, cu dobânzi astronomice pe măsura riscului. Inevitabil, lipsa activităţii îi va împinge pe ofiţerii de credite, categorie până acum conservată în speranţa unei redresări, să iasă pe teren şi să se mulţumească cu credite mici.
4. BANCA DE INVESTIȚII – destinată afacerilor standardizate din sectoare ca agricultura, energia sau bazate pe fonduri europene. O astfel de bancă va oferi pachetul de finanţare împreună cu consultanţa tehnică pentru scheme cu profit previzibil – cum ar fi înfiinţarea de culturi, parcuri solare şi eoliene, reabilitare termică etc. sau garantat – subvenţii şi rambursări de la UE. Până acum, majoritatea băncilor au tatonat această nişă – cea mai proeminentă fiind Banca Transilvania – dar nici una n-a reuşit să o ocupe decisiv.
5. BANCA „REA“ – care să gestioneze portofolii existente, de calitate îndoielnică. Există varianta legală, extremă, în care o bancă rea se poate înfiinţa la dispoziţia autorităţii publice. Dar se poate întâmpla şi natural, dacă o entitate ajunge să gestioneze doar active şi pasive istorice, cu activitate curentă neglijabilă sau deloc. În categoria asta se încadrează deja, fără vreun efort special, Volksbank România. Valoarea băncii este negativă, activitatea de creditare este restricţionată de ani buni şi încearcă fără mare succes să atragă depozite, pentru a se echilibra. Aproape toate eforturile se concentrează pe încasarea ratelor pentru credite date în vârf de bulă, pe managementul creditelor neperformante şi pe proceselecu clienţii care reclamă clauze abuzive. După acelaşi model vor urma şi altele.
Aflați ce alte articole mai cuprinde ediția specială “Energia anului 2014”.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.