Sigur, când vorbim despre bijuterii diamantele reprezintă o ligă în sine, dar aici ne vom referi la investițiile într-un alt gen de podoabe, pentru care designul, și nu pietrele preţioase, reprezintă punctul de atracţie: piesele aparținând curentului Art Deco. Deși mereu populare în rândul colecționarilor, bijuteriile Art Deco au fost subestimate de către dealeri până la sfârșitul anilor ‘70. A fost o vreme în care piesele în sine valorau mai puțin decât pietrele, determinându-i pe proprietari să rupă bijuteriile pentru a refolosi materialele. „Era o nebunie“, povestesc pentru Forbesoficialii Fred Leighton, reteiler de top de piese istorice, în special Art Deco. „Era ca și cum ai distruge o pictură ca să refolosești vopseaua“.
Paradigma s-a schimbat de la începutul anilor ‘80 încoace, când cererea de Art Deco a început să crească exponențial (doar un exemplu: în 2008, la o licitație Christie’s, o piesă Cartier Art Deco estimată la 35.000 de euro s-a vândut cu 145.000 de euro).
Deloc întâmplător, având în vedere că epoca respectivă a rămas, pentru mulți, apogeul artei bijuteriilor, grație celor trei caracteristici incontestabile ale perioadei: frumusețe, strălucire și romantism. În plus, dacă bijutierii din ziua de azi își doresc să vândă sute sau chiar mii de piese, în anii ‘20-’30 un artizan bijutier abia dacă reușea să manufactureze 20 de exemplare într-un an, de unde și raritatea lor.
În epoca Art Deco au început să fie prelucrate pietrele dure, precum cristalul, topazul, malachitul, lapis-lazuli, coralul, onixul sau jadul, iar folosirea briliantelor în contrast unele cu celelalte a născut stilul „tutti-frutti“, în continuare unul dintre cele mai căutate din lume. Practic, Art Deco a legitimat în universul bijuteriilor portocaliul, rozul, roșul sau turcoazul, cele mai multe dintre piesele din epocă fiind extrem de colorate și de spectaculoase.
CE POȚI FACE TU:
Un lucru este clar: la bijuteriile Art Deco trebuie să ai „ochi”. Chiar dacă nu sunt realizate din pietre prețioase sau metale scumpe, unele piese sunt valoroase prin prisma designului deosebit, putând face parte din așa-numita categorie „costume jewelry“: gablonțuri create pentru a completa în mod convenabil și mai puțin costisitor ținutele elaborate ale designerilor interbelici. Celebrul Paul Poiret a dat tonul acestui trend, iar Mademoiselle Chanel l-a dus cu un pas înainte.
Crucile încrustate cu pietre colorate, cameliile decorate cu diamante artificiale și broșele din sticlă venețiană multicoloră au început, grație designului deosebit al lui Coco, să fie râvnite de către femei care aveau în casetele de bijuterii diamante și perle adevărate. Mai mult, se știe că domnișoara Chanel obișnuia să desfacă în bucăți bijuteriile scumpe oferite în dar de Boy Capel, ducele Dimitri sau ducele de Westminster, și să folosească rubinele, safirele și diamantele pentru creațiile sale „costume jewelry“, amestecându-le cu pietrele sintentice și diamantele artificiale. Doar ca să păstreze misterul și granița subțire dintre veritabil și fals.
„Îmi place să mă joc un pic cu mințile oamenilor“, mărturisea ea. Tu te poți juca scotocind prin anticariate de încredere după obiecte cu aspect deosebit, create (sau aduse de la Paris) de către vechii bijutieri interbelici. Nu-ți face mari speranțe, dar ține ochii larg-deschiși: nu știi niciodată ce rubin sau safir veritabil ascunde un gablonț uitat pe raftul unui magazin de vechituri.
