Decretul lege nr. 54, din 5 februarie 1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale a fost evocat săptămâna trecută, la evenimentul „Dincolo de primul milion”, organizat de Forbes România, atât de Gruia Stoica, cel mai mare transportator feroviar român de marfă, cât și de Ovidiu Tender, proprietarul grupului Tender, sau Anca Vlad, proprietarul companiei de comerț de produse farmaceutice Fildas. Decretul a reprezentat momentul descătușării energiei și efervescenței pe care o aduce după sine antreprenoriatul.
A fost momentul care l-a determinat pe Gruia Stoica, de exemplu, să lase comuna natală Toflea din județul Galați și să vină să facă bani la București, după cum a spus chiar el la evenimentul Forbes România, primul la care a participat în calitate de speaker, după cum a mărturisit. De voie sau mai degrabă de nevoie (Gruia Stoica a evitat până acum cât a putut ieșirile în presă), omul de afaceri a ales să devină mai vizibil, mai ales că este implicat în privatizarea companiei naționale CFR Marfă, dar și a companiilor de stat din Bulgaria și Croația. Este unul dintre puținii antreprenori români care a avut curajul să se gândească la expansiune și la achiziții în străinătate, de la țări vecine (Ucraina, Serbia, etc.) până la îndepărtata țară africană Mozambic. Sau Cuba, unde s-a întâlnit cu un alt antreprenor român, Ovidiu Tender. Tender a fost cel care a creat primele săli de bingo din Europa de Est la începutul anilor ‘90 („Vă dați seama ce avantaj era la vremea respectivă faptul că nu existau taxe pe veniturile din jocuri de noroc?” a întrebat retoric Tender la evenimentul Forbes România), iar acum este, probabil, românul cu cea mai importantă prezență pe continentul african.
Nu o să povestesc acum toate detaliile dezbaterii la care au mai participat, pe lângă cei menționați mai sus și Maria Grapini, ministru pentru Mediul de Afaceri și IMM-uri, dar și alți doi antreprenori trecuți deja prin primele exituri, după vânzarea afacerilor fondate de la zero către multinaționale sau fonduri de investiții – Ariadna Avram, președinte Top Diagnostics și Dan Boabeș, CEO Simplus. Puteți afla mai multe despre poveștile și lecțiile acestora în ediția următoare a revistei, dar și pe forbes.ro.
O să menționez însă o remarcă a lui Ovidiu Tender, care sumarizează esența modelului de antreprenori 1.0. „Noi, cei care am început în anii ’90, am avut norocul de a ne afla acolo când cadrul legislativ era permisiv. Apoi, spre finalul anilor ’90, am avut norocul de a ne afla acolo la începuturile privatizărilor”, spune Tender, care a cumpărat la momentul respectiv o companie de stat cu mai puțin de un milion de dolari, pentru ca aproximativ zece ani mai târziu să aibă din nou norocul de a o vinde cu 32 de milioane de euro, într-o perioadă în care România era o destinație obligatorie pentru orice investitor străin.
Pentru „generația 2013” de antreprenori români, norocul propriu-zis nu mai este suficient. Cu atât mai mult cu cât susținerea băncilor aproape că nu mai există, iar revenirea consumului și perspectivele de creștere economică sunt practic inexistente.
Probabil că cel mai mare noroc într-o perioadă grea, așa cum este cea din prezent, ar fi ca antreprenorii de top să iasă din zona de confort și să înceapă să împartă din lecțiile lor de viață și de afaceri, fie că a fost vorba de succese sau eșecuri de anvergură. Ar fi, probabil, un transfer de know-how important, care ar pregăti viitoarea generație de antreprenori de succes, care vor pomeni, peste ani, că au avut norocul să asculte poveștile de afaceri ale primilor antreprenori de după Revoluție, așa cum sunt Ovidiu Tender, Anca Vlad sau Gruia Stoica. Pentru că, după cum spunea săptămâna trecută Gruia Stoica cu sinceritate din mijlocul camerelor de filmat care îl asaltau, „degeaba eşti bogat dacă ţara este săracă”.