La o primă privire, ai putea crede că totul merge ca pe roate, mai ales că anul agricol a fost unul plin de recorduri. Doar că echipamentele expuse sunt produse în străinătate, doar o mică parte din rasele de animale aduse aici sunt româneşti, iar marii producători de mezeluri preferă carnea de import. Aşa că tot ce rămâne autohton prin târg sunt doar problemele unei agriculturi care nu se prezintă nici de această dată aşa cum ne-am fi aşteptat.
„Problemele culturii sunt majore și complexe: lipsa apei, irigațiile, lipsa de fonduri. E nevoie de investiţii. Dacă vrei să ai performanță, trebuie sa îi dai pământului, ca să poți să îi ceri. Din punct de vedere al calității și al cantității, acest an agricol a fost bun, dar din punct de vedere al preţurilor nu pot spune acelaşi lucru. Prețurile au fost cu 60% mai mici decât în anul trecut”, spune Culiţă Tărâţă, preşedintele companiei TCE 3 Brazi, unul dintre cei mai mari producători de cereale din România. Iar despre prezenţa la târg, oficialii companiei recunosc că „e nevoie de vizibilitate, e important să studiezi piaţa, să vezi unde te situezi, care sunt principalii jucători şi, la un moment dat, e bine să îţi prezinţi activitatea, pentru tine şi pentru ceilalţi competitori de pe piaţă.”
Cât despre negocieri, contracte sau vânzări, nu prea se discută în târg. Cele mai animate standuri par să fie cele cu bucate pentru degustare. Afirmaţia lui Culiţă Tărârţă legată de creşterea productivităţii este întărită şi de estimările preliminare ale Organizaţiei Interprofesionale „Cereale şi Produse Derivate” (OIPA), care arată că producţia de grâu din acest an a înregistrat o creştere cu 32% faţă de 2012, orzul – un plus de 40%, iar rapiţa – o creştere de 60%. Dacă nivelul scăzut al preţurilor a însemnat pentru marii fermieri scăderi de profit, pentru micii agricultori înseamnă datorii greu de acoperit. „Ţara noastră are 860.000 de fermieri care se zbat, încă, în zona de subzistență pentru că au între unu și cinci hectare”, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, prezent la congresul Federației Naționale Pro Agro, din cadrul târgului Indagra.
Soluţia propusă de ministru este de a-i încuraja pe cei care cultivă suprafeţe mici de teren să se asocieze. Un lucru destul de dificil de realizat în special din cauza lipsei cadastrului pentru suprafeţele agricole şi a costurilor ridicate pe care le presupune acesta, susţine Federaţia Micilor Fermieri. Salvarea unora mai vine doar din partea producătorilor locali care încearcă să se poziţioneze pe piaţa produselor alimentare realizate doar din ingrediente româneşti. Un exemplu în acest sens este MGC Topoloveni, ai cărui oficiali susţin că toată materia primă folosită pentru gemurile şi conservele produse este achiziţionată de la agricultorii români, o strategie încă destul de greu de urmat. „Un lucru cunoscut deja, care afectează producătorii locali, este preţul produselor de import. Uneori, afară se găsesc produse mai ieftine decât în România. Drept urmare nu este uşor să rămâi fidel produselor româneşti”, spune Maissam Mrad, managing partner MGC Topoloveni. Mai mult, este dificil să garantezi un anumit preţ „pentru un produs, pentru că te poţi trezi într-un an că producţia la o anumită gamă de legume sau fructe este foarte slabă şi atunci eşti nevoit să ridici preţul”, explică Maissam Mrad. În industria cărnii, lucrurile se complică şi mai mult. Procesatorii de carne de porc care vor să producă şi pentru export sunt nevoiţi să importe cea mai mare parte din materia primă.
„Importăm circa 50% din carnea de porc din cauza restricţiilor impuse de Sistemul Canalizat, astfel că nu putem cumpăra materie primă decât de la unităţi agreate, iar aici există doar o singură unitate agreată, aşa că nu putem achiziţiona carne decât de la un singur crescător de porci din România”, spune Mihai Boţan, export manager Angst. Aşa numitul Sistem Canalizat a fost creat special pentru România, căreia nu îi este permis să facă comerţ intracomunitar cu carne de porc, din cauza focarelor de pestă porcină descoperite pe teritoriul ţării înainte de intrarea în UE.
Ce ar putea duce totuşi la creşterea productivităţii sau la evitarea pierderilor din agricultură cauzate de diverse fenomene? Investiţiile în tehnologie, în sistemele de irigaţii şi în spaţiile de depozitare a produselor agricole, sunt de părere câţiva dintre reprezentanţii celor peste 430 de companii participante la cea de a 18-a ediţie a Indagra. Marile grupuri din agricultura românească mai fac profit tocmai pentru că au capacitatea de a investi în utilaje şi silozuri, însă micii fermieri nu îşi permit nici să viseze la astfel de investiţii. Despre o clasă de mijloc în rândul fermierilor, e greu de greu de vorbit în prezent; cert este că reprezentanţii ei au fost marii absenţi şi la târgul din acest an.
Citește articolul în ediţia specială a Forbes România, Cele 7 dileme ale agriculturii, apărută la chioşcuri pe 11 noiembrie. Click aici pentru a vedea ce conţine revista.