După câteva decenii în afaceri, cu perioade bune, dar și cu crize și recesiuni, mulți dintre ei au ajuns în fața dilemei succesiunii. Cei mai mulți sunt deja trecuți bine de 50-60 de ani (vârsta medie în topul 500 Miliardari editat de Forbes România este de 51 de ani), iar avântul antreprenorial și asumarea de riscuri încep ușor-ușor să fie înlocuite de consolidare și un profil tot mai precaut.
Numai că aici intervine marea problemă: cei mai mulți dintre copii au văzut pe propria piele cât de solicitante sunt afacerile pe care le-au construit părinții lor. Școliți de multe ori prin străinătate și încărcați cu un bagaj de experiențe culturale la care părinții lor nici nu au visat, copiii se regăsesc tot mai puțin în stilul de a face afaceri al părinților și, de cele mai multe ori, valorizează complet diferit imperiile create de părinți. Nu doar că nu vor să preia conducerea afacerilor, dar preocupările lor ajung de multe ori să nu aibă nicio legătură cu mediul de afaceri. Și, de multe ori, ajung să nu mai aibă nicio legătură cu România. E drept, sunt și cazuri în care viitorii moștenitori aleg să se dedice unor cauze sociale sau cu impact social pronunțat sau chiar unor idei cu potențial grandios, dar acestea sunt mai degrabă excepții.
O altă problemă, probabil și mai arzătoare în zilele noastre, este nevoia antreprenorilor de a se asocia cu alții asemenea lor. Se cuvine înainte de toate o precizare. Mă refer la adevărații antreprenori, cei care au construit de la zero afaceri, cei care au crescut fără contracte și licitații cu dedicație, cei care lucrează independent de sectorul public, cei care nu își sporesc averea prin artificii și mârșăvii precum mutarea activelor pe alte companii și apoi declanșarea insolvenței sau falimentului pentru a păcăli foști parteneri de afaceri sau, mai rău, pe angajații mult prea creduli.
Cei mai mulți dintre antreprenori s-au obișnuit, deja, să fie păcăliți și exploatați permanent de politicieni. S-au obișnuit, deja, să își restructureze permanent companiile astfel încât să înghită taxe peste taxe pentru a acoperi ineficiența angajaților de la stat și gogomăniile acelorași actori politici iresponsabili.
Dar, după 20 și ceva de ani în care au văzut și trăit mărirea și decăderea, mulți dintre acești antreprenori simt mai mult ca niciodată nevoia de a se face auziți, de a fi apreciați sau măcar de a primi o dovadă că, dincolo de companiile și averile pe care le-au construit, totul are un rost. pentru copiii lor, pentru tinerii care acum își croiesc drumul prin jungla afacerilor și care au mare nevoie de mentori sau, prin extensie, pentru o societate needucată, aflată în criză de modele veritabile.
Articol apărut în ediţia specială Forbes România, Afaceri în Familie. Vedeţi aici ce alte articole mai conţine aceasta.
Citiți textul integral al articolului în ediția tipărită a revistei, disponibilă la punctele de vânzare a presei din 9 decembrie, dar și în variantă digitală în webviewer sau în aplicația de iPad