Ioana Olărașu, psiholog psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii: consiliere, dezvoltare personală, educație
Încă de când sunt foarte mici, copiii își folosesc reflexul atențional pentru a se conecta cu realitatea: îi atrag stimulii noi: obiectele, jucăriile, chipurile, locurile. Ulterior, când descoperă tehnologia și multitudinea de stimuli care vin spre ei, devine dificil să se deconecteze sau să petreacă un timp departe de dispozitivele care le electrizează circuitele neuronale la o simplă atingere. Dacă un copil se obișnuiește cu un nivel crescut de stimulare, se va aștepta ca mediul să corespundă mereu intereselor sale de moment, ceea ce îl predispune la o toleranță scăzută la frustrare (amânarea îndeplinirii dorințelor). De asemenea, un program încărcat cu prea multe activități sau o disponibilitate continuă a adultului de a-i pune la dispoziție copilului modalități de a-și petrece timpul liber pot hrăni această așteptare a copilului ca tot timpul trebuie să se întâmple ceva interesant în viața lui. Adulți fiind, recunoaștem că o astfel de premisă este nerealistă și că plictiseala face parte din viața noastră. Una care poate deveni foarte hrănitoare, dacă îi dăm voie.
Psihologul Lyn Fry explică: „Rolul părintelui este să-l pregătească pe copil să își ocupe locul în societate. A fi adult înseamnă să-ți asumi un rol profesional și să îți umpli timpul liber într-un fel care să te facă fericit. Dacă un părinte își petrece tot timpul încercând să umple timpul liber al copilului său, copilul nu va învăța să facă acest lucru pentru sine”.
Cum ne dăm seama că este prea multă stimulare?
Suprastimularea se poate traduce în stări de iritabilitate sau agitație (o continuă căutare a noului), în dificultatea de a accepta amânarea unor dorințe, în cerința insistentă a celui mic de a fi în contact cu un stimul foarte puternic, ca și cum disponibilitatea sa atențională depinde de interacțiunea cu acel obiect sau context.
Care sunt beneficiile plictiselii?
„Copiii au nevoie să stea cu plictiseala pentru ca lumea să devină suficient de tăcută încât să se poată auzi pe sine”, spune Dr. Vanessa Lapointe.
Credința populară că plictiseala dăunează este rezultatul unor studii din trecut care au ajuns la concluzia că persoanele predispuse la plictiseală manifestă o lipsă de interes și de toleranță la frustrare. Totuși, studiile recente arată că plictiseala favorizează asocierile creative și creează un imbold de a descoperi semnificații profunde și satisfacție. Există o diferență între amorțeala negativă și plictiseala constructivă: în mod constructiv, copiii care se plictisesc se vor orienta la un moment dat spre o carte, spre a construi ceva sau spre a scotoci prin sertar după culori sau acuarele. Cu alte cuvinte, când exteriorul nu se impune prin stimulare, copiii au ocazia de a-și cultiva din interior reflexul de orientare către activități care pot genera satisfacție. Un copil de 6 ani mi-a spus: „Când te plictisești, poate să-ți vină o idee… sau să descoperi un joc nou pe care să îl joci apoi cu un prieten.” Cine știe cum s-ar fi numit azi gravitația dacă Sir Isaac Newton nu s-ar fi plictisit puțin sub un copac?
Plictiseala este bună: le oferă prilejul copiilor să dezvolte strategii de planificare și de rezolvare a problemelor, să își cultive flexibilitatea, creativitatea, precum și abilitatea de a fi atenți la propria persoană. Pe termen lung, aceste abilități au efecte pozitive asupra stimei de sine.
Contează ce fac copiii când se plictisesc. Dr. Stephanie Lee (Child Mind Institute) ne oferă un indiciu prețios: „Cheia este să-i ajutăm pe copii să își gestioneze plictiseala astfel încât să își dezvolte autonomia și activismul în ceea ce privește propria fericire și stare de bine.”
Cum îi împrietenim pe copii cu plictiseala?
- Încurajați-i pe copii să privească momentele de plictiseală ca pe ocazii de a găsi ceva interesant de făcut. Puteți discuta despre cum trăiți voi plictiseala și ce beneficii vă aduce.
- Creați împreună cu copilul o listă de activități preferate, în funcție de interesele noi sau de hobbyurile existente. Îi puteți reaminti copilului de listă în momentele de plictiseală, sugerându-i să aleagă o activitate.
Pentru copiii mai mici se recomandă ca lista să fie atractivă vizual (imagini, desene). Luați în considerare sugestii precum: jocuri de rol, căutare de comori în natură, construcție sau joc în cort, lego, puzzle, colorat/desen sau krafturi, convorbiri cu un prieten.
Pentru copiii mai mari sau adolescenți puteți avea în vedere: board games, activități artistice, lectura unei cărți preferate, un proiect de grădinărit sau o activitate în aer liber, crearea unui site web, învățarea unui dans sau activități sportive.
Dacă un copil refuză toate variantele, este posibil ca în spatele „plictiselii” să se ascundă nevoia lui de conectare cu adultul. Atenția primită în cadrul unei discuții lungi ar putea funcționa ca recompensă, motiv pentru care se recomandă să îi oferiți două variante din care să aleagă. Este posibil să fie nevoie de un timp petrecut împreună pentru a-l redirecționa către activitate. Ulterior, clarificați cu el când urmează să redeveniți disponibil pentru a vă conecta cu el și evitați să răspundeți solicitărilor în cascadă care ar putea veni din partea sa.
- Creați în rutina zilnică un timp de joacă nestructurată astfel încât copilul să se poată întâlni cu plictiseala.
- Încurajați activitățile în aer liber și petreceți timp în natură pentru a reduce efectele suprastimulării cotidiene.
- Reacția paradoxală ar putea să consolideze discuțiile anterioare despre plictiseală. Când omul mic spune: „M-am plictisit!” îi puteți răspunde astfel: „Super, abia aștept să văd ce urmează să faci!”
În procesul de împrietenire cu plictiseala este realist să ne așteptăm să întâlnim cu frustrarea copiilor de a aborda activități pe cont propriu. Timpul de joacă independentă poate varia: de la 15 minute pentru preșcolari la 50 minute pentru școlari. Vom urmări să validăm efortul și inițiativa copiilor chiar și atunci când ei par convinși că „nu le iese”, accentuând importanța perseverenței.
Bibliografie:
https://childmind.org/article/the-benefits-of-boredom/
https://www.lifehack.org/419154/children-develop-better-when-you-let-them-be-bored-psychologists-say
https://www.melbournechildpsychology.com.au/blog/the-benefits-of-boredom/#:~:text=Boredom%20gives%20children%20an%20inner,up%20with%20solutions%20to%20boredom.