Daniel Osmanovici, prezentator tv: „Vacanța cu copiii nu este complicată dacă ești organizat și dacă știi ce vrei!“
„Sunt tată a doi copii care la momentul la care scriu aceste rânduri au 5 ani, respectiv 9 ani. Deplasările le-am început de la vârsta de 3 luni, vacanțele în țară de la 1 an și vacanțele externe de la 3 ani.
Până acum am descoperit că cele mai multe provocări vin de la prejudecățile celor din jurul tău, pentru că, în fapt, ai toate condițiile din lume să pleci oriunde în lume din momentul în care medicul pediatru îți dă voie să călătorești cu cel mic. Da, este o idee inspirată să discuți cu medicul copilului despre deplasări, să îi ceri sfatul și să încerci să îți ajustezi așteptările în funcție de sfaturile argumentate pe care le primești.
Am ales de fiecare dată să testăm pentru a vedea cum reacționăm noi la drum și la bagaje, pentru că bebe are o singură nevoie până
într-un an – să fie mama și tata lângă el și masa oferită de mamă! La asta mai adaugi un scutec curat, căldură sufletească, agitație în jur la un nivel suportabil și ai liber la plimbare.
Pasul doi este legat de organizare și de o alegere realistă. Când zic organizare, mă refer la bagaje, care mereu vor fi prea multe! Dacă ai fi organizat și echilibrat ai vedea că poți găsi tot la destinație, că trei sferturi din ce ai cărat ajunge să rămână nefolosit, ajungi să vezi că abordarea „lasă să fie acolo că nu știi când ne trebuie și nu avem de unde lua!“ este neîntemeiat.
Alegerea destinației va fi mereu despre voi, chiar dacă intenția este să fie despre copil. Există tendința de a căuta destinații child friendly, dar de fapt nu prea știi ce înseamnă până nu ajungi acolo. Poți face o alegere de mijloc între ce obișnuiai să alegi și ce îți zice toată lumea să alegi. Ai să descoperi că vei alege bine!
Pasul trei – nu ai nevoie de părinții tăi sau ai soției! Vă descurcați și singuri și o faceți excelent! Nu spun să nu vă luați părinții cu voi, e un gest frumos, dar ei vor ajunge să stea cu cel mic și atunci va fi un concediu în care copilul e și el acolo, dar nu sunteți cu el sau el cu voi.
Pasul patru – fă-ți curaj și ieși pe ușă! Ce vei păți? Ooooooo, și nu sunt destule litere de O care să fie acolo înșirate, câte senzații vei trăi și câte frici vei avea și câte probleme vei inventa. Dar acel curaj de a ieși pe ușă, de a alege să mergem în plimbări și concediu, în țară și în străinătate, au reprezentat rezolvarea problemelor de tip bau-bau pe care le auzeam la tot pasul și pe care împreună cu soția am ales să le testăm veridicitatea”.
