Om de afaceri și neguțător de diamante, Maurice Tempelsman a fost o prezență obișnuită în cercurile înalte ale politicii din SUA de la începutul anilor ’60, când a fost invitat de soții Kennedy la o cină de stat în Mount Vernon, și până la mijlocul anilor ’90, când președintele Clinton și Prima Doamnă i-au fost oaspeți pe iahtul personal.
Născut în Belgia, în 1929, într-o familie de evrei ortodocși care a emigrat în SUA în 1940, Maurice a urmat școlile publice din New York și, de la 16 ani, a început să lucreze pentru tatăl său, comerciant de diamante.
La 20 de ani, Maurice a deschis o nouă nișă pentru afacerile cu pietre prețioase convingându-i pe reprezentanții statului american să înceapă să stocheze diamante din Africa pentru uz industrial și militar, folosindu-l pe el ca intermediar.
În 1957, Maurice și avocatul său, Adlai Stevenson (candidat la președinția SUA în 1952 și 1956, membru în comisia care a înființat ONU și fost ambasador al SUA la ONU), au mers în Africa demarând un lung și complicat proces de stabilire de conexiuni atât cu liderii politici locali, de la militantul antiapartheid Oliver Tambo până la dictatorul congolez Mobutu Sese Seko, cât și cu cele mai influente familii din comerțul mondial cu diamante, Oppenheimer și De Beers.
De altfel, Maurice Tempelsman este omul care a mijlocit înțelegerea dintre Mobutu și familia De Beers pentru drepturile de exploatare a diamantelor din Congo. În anii ‘60, Maurice l-a angajat pe Larry Devlin (șeful CIA din Kinshasa și omul-cheie cu ajutorul căruia Mobutu a preluat puterea) ca business agent.
Pentru o scurtă perioadă, Tempelsman a fost consul general onorific al Republicii Democrate Congo la New York. În paralel, a jucat un rol cheie în exploatarea diamantelor din Angola, Botswana, Namibia și Sierra Leone.
Cu conexiuni la vârful lumii politice și de afaceri, din Africa și Rusia până în SUA – în 1974 a ajuns și la București, fiind primit de Nicolae Ceaușescu -, Maurice Tempelsman a intrat în cercul de apropiați ai președintelui Bill Clinton.
Acesta l-a primit la Casa Albă de cel puțin zece ori în timpul primului său mandat și l-a invitat să-l însoțească în Air Force One într-o vizită pe care a făcut-o la Moscova.
Lista de organizații, fundații și institute în cadrul cărora Maurice Tempelsman este președinte, director sau membru în consiliul director este lungă, iar obiectul de activitate al acestora merge de la afaceri și relații internaționale până la sănătate sau educație: Corporate Council of Africa, Africa-America Institute, Eurasia Foundation, US-Russia Business Council, Center for National Policy, Harvard School of Public Health, Academy of American Poets sau Institutul de Arte Frumoase de la Universitatea din New York – pentru a menționa cam o treime din ele.
În vârstă de 91 de ani, Maurice Tempelsman este astăzi președintele Lazare Kaplan International, cea mai mare companie de comercializare a diamantelor din SUA. Este și unul dintre cei 90 de distribuitori care au dreptul să cumpere diamante brute direct de la compania familiei De Beers.
Relația lui Maurice cu Jackie Kennedy a început să fie mai apropiată după 1980, când cei doi se cunoșteau deja de mai bine de 20 de ani. S-au întâlnit prima dată în anii ‘50, când Maurice a intermediat o întrevedere între senatorul John F. Kennedy și reprezentanți ai industriei diamantelor din Africa de Sud.
Îndatoritor, politicos, curtenitor, Maurice a adus liniște în viața lui Jackie, potrivit lui Samuel Pisar, unul dintre prietenii apropiați ai acesteia, citat de revista Town and Country. „Maurice nu o prezintă pe Jackie precum Onassis, drept o altă bijuterie a coroanei sale. Neguțătorul de diamante Maurice știe să aprecieze o nestemată, o protejează, o înțelege și îi respectă intimitatea.”
Deși s-a aflat mereu în preajma celor mai puternici oameni din lume, Maurice nu și-a dorit niciodată prim-planul. O eventuală căsnicie cu Jackie era exclusă din start: căsătorit din 1949, tată a trei copii, Tempelsman s-a separat oficial de soția sa în 1984, dar nu a divorțat niciodată.
În 1985, Maurice s-a mutat cu Jackie în apartamentul ei cu 15 camere de pe Fifth Avenue și au trăit împreună acolo până la decesul ei, în 1994. O relație pe care apropiații o descriu ca fiind plină de armonie: Maurice a fost plăcut de copiii lui Jackie (a participat la nunta lui Caroline), ba chiar și de mereu nemulțumita ei mamă, Janet Lee Auchincloss, care spunea că fiica ei și-a găsit în sfârșit pe cineva demn de ea.
Maurice a fost la început consilierul financiar al lui Jackie. Al doilea ei soț, armatorul grec Aristotel Onassis, i-a lăsat prin testament doar 25.000 de dolari, dar ea a negociat cu urmașii acestuia obținând 26 de milioane. Gestionați de iscusitul Maurice, acești bani și-au dublat valoarea (potrivit altor surse, s-au multiplicat chiar de patru ori!).
Maurice și Jackie împărtășeau interesul pentru artă și literatură. El colecționa artă africană, ea artă greacă. După decesul lui Onassis, Jackie acceptase o slujbă ca redactor de carte la editura Viking Press – un job de care s-a îndrăgostit și în care s-a implicat cu pasiune.
Cei doi conversau adesea în franceză, luau masa la cele mai bune restaurante din Upper East Side și făceau plimbări lungi, mână în mână, în Central Park. Vacanțele și le făceau uneori la Martha’s Vineyard, în compania prietenilor lor din sferele înalte ale politicii. În 1993, președintele Clinton și Prima Doamnă au fost oaspeții lui Jackie și Maurice pe iahtul acestuia, Relemar.
După ce Jackie a fost diagnosticată cu cancer, Maurice o însoțea la tratament și și-a amenajat un birou în apartamentul ei, pentru a-i fi permanent alături.
„Era multă afecțiune și un infinit respect în relația lor”, își amintește unul dintre doctorii lui Jackie. „El o ținea mereu de mână și o mângâia pe obraz. Nu puteai să nu zâmbești privindu-i.”
Considerată multă vreme o vânătoare de avere (a fost logodită o scurtă perioadă cu un profesor de care s-a despărțit când a aflat că acesta câștiga doar 17.000 de dolari pe an), Jackie Kennedy a avut partea ei de tragedie, dar s-a și bucurat de mulți ani senini datorită lui Maurice.
„Hope your road is a long one”, spune un vers din „Itaca”, poezia favorită a lui Jackie, scrisă de poetul grec Konstantinos Kavafi, pe care Maurice a citit-o atunci când drumul iubitei sale s-a sfârșit, în 1994. Și a adăugat: „Aici călătoria s-a-ncheiat, prea curând, vai, prea curând… A fost plină de aventură și înțelepciune, râsete și grație, dragoste și tandrețe. Adio, așadar, adio…”
