„Totul a început în 2014, de la felul optimist de a fi al unui cupcake: cât de fericit, distrat și mulțumit de sine pare tot timpul”, spuneți pe site-ul dvs. Sunt convins că nu atunci ați descoperit optimismul unui cupcake, dar de ce atunci ați decis că filosofia unui cupcake este o bună filosofie de business (și, de ce nu, de viață)?
Mi-a rămas, undeva într-un colț ascuns al minții, ideea că un desert trebuie să exprime, pe lângă gust, emoție și sentimente și trebuie să fie conectat cu momente din timp. Din păcate, nu am explorat acest drum al gătitului, părinții mei îndrumându-mă către Academia de Poliție. Am urmat facultatea și apoi am lucrat în zona corporate, însă deserturile și ideea de frumos au revenit în viața mea în perioada când am locuit în Canada. Foarte aproape de locuința noastră era un magazin care vindea cupcakes. Eram fascinată de modul în care aceste prăjituri erau decorate și simțeam de fiecare dată bucuria oamenilor care le cumpărau, precum și a celor care le pregăteau. Stăteam minute în șir în fața magazinului, admirând vitrina lor, cupcake-urile, și mă încărcam cu o stare de bine. Într-un fel, acele prăjituri spuneau ceva, transmiteau un mesaj. Mi-am readus aminte de copilărie și mi-am spus că mi-ar plăcea să pot aduce și eu bucurie în viața oamenilor, mi-ar plăcea ca oamenii să primească ceva ce este creat de mine, pentru că se spune că atunci când mănânci o mâncare sau un desert pregătit de cineva, guști, de fapt, din sufletul persoanei care l-a pregătit. Filosofia care stă la baza Cupcake Philosophy este aceea de a crea un produs care să producă emoție fără vreun motiv anume și de a răsfăța gusturile celor din jur cu deserturi elegante.
De ce prăjituri – de unde vine interesul pentru domeniu?
Am făcut cunoștință cu optimismul deserturilor încă din copilărie, când eram pasionată și îmi plăcea să pregătesc prăjituri pentru familie și cei dragi. Moștenesc acest dar de la mama mea care este bucătăreasă și pot spune că ea m-a inițiat în arta gătitului, doar că în mintea mea de copil mi-am dorit mereu ca o prăjitură să trezească o emoție, mai ales după ce am citit cartea În căutarea timpului pierdut, în care personajul principal rememora clipe din copilărie mâncând prăjitura numită „Madlene”. Timpul a trecut, iar după o carieră de mulți ani în zona corporate mi-am dat seama că ceea ce îmi doresc eu cu adevărat este să îmi deschid propriul business în domeniul deserturilor. M-am gândit la toți oamenii speciali din viața mea pe care îmi doream să îi răsfăț cu ceva aparte, de care să își amintească zâmbind.
Cum vedeți astăzi perioada în care ați lucrat în mediul corporatist? Cu ce v-a ajutat, cu ce v-a dăunat? Dacă ar fi să faceți o comparație, care ar fi plusurile și minusurile antreprenoriatului comparativ cu cele ale statutului de angajat?
Mi-am început cariera în echipa Connex, iar de-a lungul anilor am lucrat în companii din diferite industrii și țări, printre ele numărându-se KONE (Canada) și GE (România). Am pornit de la o poziție entry level și am ajuns să conduc echipe globale cu peste 200 de oameni în zona de management financiar și operațional. Experiența din zona corporate m-a ajutat foarte mult, pentru că am știut dinainte de a pleca la drum cum trebuie să îmi construiesc un plan de afaceri, precum și o echipă. Am reușit să insuflu o cultură de business în cadrul echipei, am implementat ședințe de evaluare a performanței, întâlniri periodice în care prezentăm echipei noastre rezultatele afacerii, împreună cu planurile de viitor. În mediul corporate am învățat foarte bine să îmi definesc valorile, să îmi stabilesc diferențiatorii, obiectivele și strategia, precum și să analizez constant piața și industria din care facem parte.
De asemenea, având în vedere că avem un procent de 50-60% vânzări către clienți corporate (90% înainte de pandemie), experiența din corporație m-a învățat cum să mă adresez clienților din această sferă, cum să înțeleg nevoile lor și să le ofer soluții de cea mai bună calitate. Trebuie să recunosc faptul că la început m-a ajutat foarte mult că aveam un network dezvoltat în zona corporate.
Cred că singurul dezavantaj la care mă pot gândi în legătură cu anii din corporație este că mi-aș fi dorit să am curajul să mă desprind mai devreme. Viața de corporație te educă foarte bine în aria de dezvoltare personală (înveți să fii analitic, să cântărești riscurile și să analizezi oportunitățile). Tocmai faptul că ești educat în acest sens te face să te desprinzi mai greu. Analizând și punând toate aspectele în perspectivă, realizezi că este mult mai riscant să începi un proiect de antreprenoriat versus să ai un job sigur într-un mediu corporate.
Dintre plusurile antreprenoriatului, aș menționa: satisfacția realizării a ceva ce este pornit din mâinile tale, faptul că nu există neapărat o ierarhie de urmat, lucrurile se mișcă mult mai repede, este un mediu mai dinamic și mai agil, poți urma mai mult și fără compromis valorile tale ca om, interacționezi cu o mulțime de persoane și stabilești relații frumoase.
Provocările cu care mă confrunt în zona antreprenoriatului sunt, pe de o parte, volumul de muncă mult mai mare, în comparație cu zona corporate, iar de altă parte, faptul că ești nevoit să îți dezvolți experiența nu doar pe zona ta de interes, ci și în domenii conexe, având în vedere că trebuie să joci uneori și rolul de contabil, de om de vânzări, de marketing și comunicare, de avocat sau IT, mai ales că cel puțin la începutul afacerii ești singur, până reușești să construiești o echipă.
De când există mediul corporatist, există și oameni aflați în funcții importante în astfel de entități care aleg calea antreprenoriatului. Motivele fiind fie că doresc să-și fie propriii stăpâni, fie că vor să-și folosească experiența acumulată în propriul folos, fie că li s-a făcut lehamite de mediul corporatist. La dvs. care a fost motivul pentru care ați făcut pasul?
Eu am fost întotdeauna genul de om într-o căutare constantă de noi provocări. Sunt o fire extrem de activă, dinamică, ambițioasă și cred că în viață trebuie să încercăm cât de multe lucruri putem. Când lucram în corporație, simțeam că sunt în zona mea de confort, ajunsesem la acel nivel pe care mi-l propusesem, însă, din păcate, nu puteam răspunde cu inima deschisă la întrebările „Ce urmează?”, „Cum va arăta viața mea în următorii 10 ani?”, „Ce voi lăsa în urmă ca om?”, „Ce fel de exemplu voi fi pentru copilul meu?”, „În ce fel contribuie activitatea mea în a aduce emoție și bucurie oamenilor?”. Undeva în adâncul sufletului meu am fost mereu conectată cu partea frumoasă a vieții, cu emoția fiecărui moment prin care trecem și mi-am dorit mereu să pot scoate acest lucru la suprafață, să-i fac și pe ceilalți din jurul meu atenți că, în viață, sunt atât de multe momente de care trebuie să ne bucurăm și să sărbătorim chiar și atunci când nu avem niciun motiv.
Cireașa de pe tortul businessului dvs. sunt evenimentele. În ultimul an, evenimentele au dispărut. Cum v-ați descurcat?
În ultimul an, testul anduranței l-au trecut doar brandurile care au înțeles că bunăstarea unei afaceri depinde și de flexibilitatea de care aceasta poate da dovadă în momente cruciale. În astfel de momente este extrem de important să fii empatic și să te adaptezi rapid oricărui context. Deși a fost un an dificil, am încercat să ne concentrăm asupra exploatării acestei perioade de liniște aparentă, pentru a crea șase noi colecții de produse, colecții care includ și produse fără zahăr adăugat, din dorința de a ne adapta și de a răspunde cerințelor consumatorilor. Am investit în oameni, în echipamente, am făcut degustări on-line cu clienții noștri și ne-am implicat activ în construirea unei comunități cu valori comune. Cu siguranță, anul 2020, pentru noi, Cupcake Philosophy, a stat sub semnul reinventării.
În absența predictibilității, brandul a înlocuit abordarea holistică pe termen mediu-lung cu una pe termen scurt și s-a concentrat asupra identificării de soluții eficiente cu scopul de a stimula și facilita decizia de cumpărare a consumatorilor. Astfel, Cupcake Philosophy a creat diferite pachete de produse care să răspundă nevoilor variate ale clienților, într-o perioadă în care, pentru brand, menținerea relației cu clienții și susținerea comunității au fost prioritare.
În „Podurile din Madison County”, Clint Eastwood are o replică pe care, nu știu de ce, am reținut-o (aproximativ): „Nu toate visurile pe care le-am avut s-au împlinit, dar mă bucur că am visat”. Apropo de cei 18 ani lucrați în mari companii, ce vă doreați, cum vă vedeați viața, ce visați când aveați 18 ani? S-a împlinit visul, vă bucurați că ați visat?
Când eram mică, știam exact ce puteam face pentru a schimba lumea. Din întâmplare, era exact ceea ce mă pricepeam cel mai bine să fac și ceea ce îmi plăcea cel mai mult. Eram îndrăzneață, neobosită și nu făcem compromisuri. Nimic nu îmi stătea în cale. Apoi am devenit adult, și vocea rațiunii a suprimat vocea tinereții. Undeva, pe parcursul drumului, teama de eșec m-a făcut să îmi tai aripile și, pentru o perioadă, fiecare zi părea atât de greu de străbătut, pentru că inima mea rămăsese în urmă. Atunci
mi-am dat voie să visez, am dat volumul mai tare, astfel încât vocea interioară să sune clar și tare, și mi-am lăsat pasiunea și priceperea să facă un asemenea zgomot, încât să trezească în inima mea curajul și determinarea pe care le-am avut cândva.
Se spune că visul este calea regală spre inconștient. Deși mi-am trăit copilăria într-o eră a comunismului, în care a-ți da voie să visezi era un termen oarecum străin, cred cu tărie că toate dorințele și visurile mele s-au înmagazinat în interiorul meu, de unde mi-a fost ușor să le accesez de câte ori am simțit nevoia să o fac.
Pot spune că perioada corporate nu m-a făcut să visez pentru că am simțit mereu că îndeplinirea unui vis este în mare parte dependentă de persoane și împrejurări, iar eu mi-am dorit mereu să am visul meu. În zona de antreprenoriat, da, am visat și pot spune că visez în continuare. O parte din vis s-a împlinit cu mult mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată, iar la o altă parte încă lucrez sau visez cu ochii deschiși.
Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv „La cafea cu…”, se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.