Pachebotul SS United States deține și astăzi recordul de viteză pentru traversarea Atlanticului. Lăsată la apă în 1952, nava a avut o dublă „identitate”, civilă și militară, întrucât două treimi din cele 78 de milioane de dolari necesari construcției au venit de la Marina americană. Aceasta și-a dorit ca nava să poată fi ușor convertită într-un vas de război capabil să transporte 15.000 de soldați. Cu o lungime de 330 de metri, SS United States putea lua la bord 1972 pasageri și 1044 membri ai echipajului. Motoarele dezvoltau o colosală putere de aproape 250.000 CP, făcând vasul să atingă o viteză de peste 38 de noduri, cu care lăsa în urmă pe multe dintre navele de război ale vremii.
Pentru a minimiza riscul de incendiu, nava a fost construită după standardele US Navy, nu după cele ale marinei comerciale. Folosirea lemnului era total interzisă, mobilierul și accesoriile fiind lucrate din metal, sticlă și fibră de sticlă. Structura internă a vasului era protejată cu panouri de azbest. Umerașele din cabinele de lux erau din aluminiu. Tot din aluminiu trebuia să fie confecționat și pianul din salonul principal, dar a fost acceptat lemnul de mahon după ce acesta a trecut cu succes proba de… foc. Operele de artă expuse la bordul navei trebuiau să se conformeze acelorași standarde.
Pentru a păstra secrete specificațiile navei, US Navy a construit chila supercompartimentată, alcătuită din 183.000 de piese, într-un doc uscat. Construcția suprastructurii a înglobat cea mai mare cantitate de aluminiu folosită până atunci la o navă maritimă, însă și greutatea vasului a fost cu mult diminuată. Chiar și așa, SS United States a fost dotată cu cele mai puternice motoare cu aburi existente pe un vas comercial în anul 1950. Cei 250.000 CP acționau patru elice din aliaj de bronz-mangan cu un diametru de 5,5 metri. Nava era capabilă să transporte suficient combustibil pentru a străbate 10.000 de mile marine (19.000 km) la o viteză de 35 de noduri (65 km/h).
„Nu poți să-i dai foc, nu poți s-o scufunzi și nu poți s-o ajungi din urmă”, spunea cu mândrie proiectantul navei, arhitectul naval William Francis Gibbs. Fără să aibă studii de specialitate, Gibbs și biroul său de proiectare au conceput 70% dintre navele folosite de US Navy în cel de-al Doilea Război Mondial, inclusiv pe cele cu care s-a făcut debarcarea din Normandia. Visul de o viață al lui Gibbs a fost să proiecteze cel mai mare transatlantic. De câte ori SS United States acosta în New York, Gibbs venea în port să-l vadă.
Pe lângă recordul de viteză, SS United States este și cel mai mare vas de linie construit în întregime în SUA. În pofida proiectului inițial, nava a fost folosită exclusiv pentru curse civile până în 1969, când a fost vândută. Cei care au avut-o în proprietate după 1970 au încercat să o facă profitabilă și, pentru că nu au reușit, au scos-o la vânzare pe bucăți. Ce a mai rămas din semețul pachebot a fost amarat, din 1996, la docul 82 de pe râul Delaware, în Philadelphia, unde se află și astăzi.
În 2009 a fost înființată organizația SS United States Conservancy, care a început o acțiune de strângere de fonduri pentru restaurarea navei. Organizația a reușit să cumpere vasul doi ani mai târziu, dar nu a avut bani și pentru recondiționarea acestuia. După o perioadă de impas, eforturile de strângere de fonduri au început să dea roade din nou. Dezvoltatorul imobiliar newyorkez RXR Realty s-a implicat în proiect intenționând să restaureze vasul și să-l transforme într-un hotel și centru cultural plutitor. Proiectul RXR include și amenajarea unui muzeu în care vizitatorii să poată face cunoștință cu istoria navei și să exploreze arta, inovația și designul de la mijlocul secolului al XX-lea.
Comparat adesea cu Titanicul, pe care îl depășește cu 30 de metri în lungime, SS United States, simbolul forței industriei navale a SUA de la jumătatea secolului trecut, așteaptă de aproape 25 de ani o pensionare decentă.
Foto SS United States Conservancy
