Când ai ajuns în Statele Unite și ce a motivat această decizie?
Am ajuns în America pe data de 4 iulie 1992, una dintre cele mai mari sărbători ale Americii – Ziua Independenței. Bineînțeles că am avut acest vis încă de când eram copil. Pentru că eram o fire foarte întreprinzătoare, foarte creativă, foarte energică, mi se părea că în România stau pe loc. Așa că m-am decis să plec în țara în care toate visurile devin realitate. Și, într-adevăr, de-a lungul anilor, acest lucru s-a dovedit a fi adevărat în cazul meu.
Cum ți-ai început cariera?
Mi-am început cariera cu una dintre cele mai mari companii de investiții și asigurări din America – MetLife – în 1994. Dar să nu vă închipuiți că m-au primit cu brațele deschise. Până la ei, a trebuit să urc aceeași scară pe care o urcă toată lumea, respectiv cu diverse joburi de început, ca oricine care ajunge într-o țară străină și nu vorbește deloc limba respectivă – în cazul meu, nu vorbeam engleza deloc! Am lucrat, așadar, ca vânzătoare de haine, vânzătoare de globulețe pentru pomul de Crăciun, vânzătoare de covoare… Dar după câteva încercări și întâlniri pe care le-am avut cu cei de la MetLife, care ezitau, bineînțeles, să mă angajeze, deoarece nu vorbeam limba engleză, i-am convins să-mi dea această oportunitate prin faptul că le-am prezentat un proiect foarte interesant. În New York, comunitatea europeană era foarte dezvoltată. Erau, practic, câteva milioane de locuitori la care MetLife nu avea acces. Și atunci m-am folosit de faptul că sunt româncă și le-am propus acest proiect. Bineînțeles că am început cu comunitatea românească, după care m-am extins la cel puțin 14 comunități: comunitatea bulgărească, rusească, ucraineană, cehoslovacă, maghiară etc. Între timp, m-a ajutat și o altă idee pe care am avut-o: la sfârșitul anului 1994, am deschis prima Cameră de Comerț româno-americană din New York pentru femeile de afaceri. Am ajutat comunitatea cât am putut de mult, prin deschiderea unui birou pe Queens Boulevard, din Queens, unde țineam lecții de limba engleză pentru cei veniți proaspăt din România, diverse cursuri – cum să obținem un credit ipotecar pentru cumpărarea unei case; cum să completăm actele pentru imigrare, de la formularele pentru Green Card până la invitațiile pentru rude; sau cursuri de completare a declarațiilor fiscale, care în America sunt foarte importante. Dar, prin această Cameră de Comerț, am ajuns să promovez, de asemenea, și produsele companiei MetLife. De exemplu, toate produsele de asigurări – asigurări de sănătate, de viață, asigurări de studii, asigurări de îngrijire pe termen lung, asigurări auto și de locuințe, precum și produse de investiții, produse existente la Bursa de pe Wall Street, din New York.
Prin această Cameră de Comerț, am avut oportunitatea de a lega foarte multe prietenii și de a cunoaște foarte mulți clienți. Iar clienții respectivi mi-au rămas fideli, chiar și acum, după 25 de ani. Deci am avut o legătură foarte puternică cu comunitatea românească. În același timp, MetLife a căpătat încredere în mine prin derularea acestui proiect de succes și mi-a oferit, bineînțeles, posibilitatea de a-mi continua studiile, pentru care ei au plătit. În 2004 am decis să îmi deschid propia companie, bineînțeles pe fundalul faptului că am avut o experiență extraordinară cu MetLife și am deprins business-ul de la A la Z, cum spunem noi, românii. Am înființat în 2004 compania care se numește Pelin Financial Services și care activează și în ziua de astăzi. De când am deschis compania și până în prezent, business-ul meu a luat o turnură foarte favorabilă, în sensul că am o clientelă foarte selectă, din domeniul muzicii, din domeniul sporturilor, foarte multe companii și oameni de afaceri, iar concomitent am început să investesc în imobiliare. Prin investițiile în imobiliare am decis să îmi deschid o a doua companie, de care mă ocup și în prezent și care are ca obiect renovarea spațiilor imobiliare și chiar construirea lor de la zero. În acest domeniu mi-au fost de ajutor niște companii românești, care s-au dovedit a fi niște constructori foarte creativi, în special în construcțiile din lemn. Așadar, în prezent am două companii care funcționează concomitent – compania de asigurări și investiții și compania de imobiliare.
Ce este diferit la societatea americană față de societatea românească?
Nu cred că aș avea răspunsul potrivit și nici nu avem timp să dăm un răspuns complet. Pentru că absolut totul este diferit între America și țara noastră. Ba chiar aș putea să spun între America și întreaga Europă. La ei, totul este diferit, începând de la educația copiilor, de la valorile familiei până la modul de a face afaceri, de la modul de a se comporta în societate până la modul în care se raportează la ziua de mâine. Însă, una dintre diferențele cele mai mari pe care le-am observat la ei și nu am observat-o în nicio țară din Europa este atitudinea față de muncă. Sunt niște oameni care muncesc foarte mult, sunt ca niște furnicuțe. Sunt foarte hotărâți să își ducă la capăt proiectul în cel mai scurt timp și cel mai bine. Într-adevăr, și eu, când am venit în America, am intrat în acest sistem în mod automat, iar în primii șapte ani nu am luat nici măcar o singură zi de vacanță. Așadar, munca este prima mare diferență, care îi face cumva să fie înaintea tuturor. Ce fac americanii într-un an, cred că restul fac în zece ani. Un alt aspect, care nu este neapărat mai bun sau mai rău decât la noi, la români, este acela că ei își educă copiii în așa fel încât la 18 ani să fie pe picioarele lor și să plece de acasă. Bineînțeles că acest lucru are două tăișuri, pentru că noi, ca părinți, ne dorim să avem copiii cât mai mult aproape de noi, iar ei încearcă să-i lase să-și ia zborul singuri. O altă mare diferență este că americanii la prima vedere par foarte creduli, însă aceasta este doar o aparență. Ei au o atitudine foarte frumoasă și foarte dezinvoltă față de toată lumea. Asta nu înseamnă că, în spatele acestei atitudini, ei nu gândesc. Ei gândesc exact, la milimetru, dar îți oferă șansa ca tu să fii corect cu ei. Și foarte multă lume confundă lucrurile și crede că poate profita de pe urma lor. În experiența mea, americanii sunt niște oameni foarte corecți, foarte sinceri, foarte săritori, însă asta doar până când se dovedește că nu ești demn de încrederea lor. Atunci, evident, schimbă foaia, dar într-un mod foarte politicos, în sensul că nu vor să mai aibă de-a face cu tine vreodată. Și nu mai intri în cercul lor. Asta este o diferență foarte mare, care este valabilă și la nivel personal, și la nivel de business. Ei îți acordă toată încrederea, te ajută, însă nu cumva să le trădezi această încredere. O altă mare deosebire este și faptul că ei se gândesc întotdeauna la viitor. Își programează foarte în amănunt viața și toate detaliile care țin de finanțe. În general, au planuri făcute și pentru copiii lor, și pentru nepoții lor. Această tematică se aplică și la viața personală, și la viața de business, și la viața socială. Dacă cineva întreabă un american care sunt planurile lui pentru tot restul anului, ți le spune cu ochii închiși, pe zile. Asta am constatat-o din propria experiență. Această discuție poate continua și se poate dezvolta foarte mult. În primul rând, trebuie spus că societatea americană funcționează după reguli foarte bine definite și mai ales respectate. E lucrul cu cel mai mare impact pentru cineva care vine din România. Totul este dus la extrem, nu există cale de mijloc. Probabil că acesta este și secretul societății americane: respectarea cu sfințenie a tuturor regulilor. O altă diferență este viața socială: în America, oamenii sunt foarte muncitori și foarte competitivi. Timpul, pentru ei, înseamnă bani; n-o să-și piardă niciodată nopțile în cluburi; au un regim de viață cazon: se trezesc foarte devreme și lucrează până foarte târziu. Ei, în general, nu au vacanțe. Pe când, în România, cum se zice, e un fel de dolce vita. Toată lumea se gândește numai la ce restaurant să iasă diseară, la ce cafenea să stea mâine… Așadar, și aici este o diferență foarte mare. Americanii sunt foarte muncitori, românii sunt mult mai petrecăreți. Bineînțeles că putem continua să vorbim despre toate aceste diferențe, care există în toate domeniile. Dar, pe scurt, la americani au prioritate munca, viața familială, viitorul. Ei se gândesc la pensie de la vârsta de 20 de ani. Societatea din România are alte valori. Oamenii vor să plece în vacanțe, să muncească poate cât mai puțin și, bineînțeles, să se distreze… La urma urmei, cine suntem noi să judecăm? Cu toții avem un dar de la Dumnezeu: viața. Și fiecare vrea să și-o trăiască în modul în care crede cel mai bine de cuviință. Dar poate că aceste deosebiri au făcut ca America să fie unde este și România să fie unde este, ceea ce mă întristează foarte mult. Îmi iubesc țara, aici se află părinții mei și aici mi-aș dori să investesc mai mult.
Cât de greu ți-a fost să reușești?
Aproape că a fost o misiune imposibilă să reușesc. În primul rând, aveam un copil de doi ani, eram singură, nu vorbeam limba engleză și trebuia să fac față unor situații în care concurenții mei erau niște oameni născuți și educați în America. Unele examene le-am dat aproape de șapte ori ca să le trec, colegii din MetLife chiar făcuseră niște pariuri că n-o să le trec. Vă dați seama că am avut foarte multe urcușuri și coborâșuri în cariera mea, de foarte multe ori am ajuns din nou la zero și atunci a trebuit s-o iau de la început. În comunitatea românească mi se spunea Pasărea Phoenix, pentru că reînviam din cenușă, însă cel mai important factor care m-a ajutat să trec peste toate acestea a fost, bineînțeles, băiețelul meu, Patrick, și dragostea mea față de el, care m-a făcut să înving orice obstacol, dar și dorința mea de a-i oferi, lui și familiei mele din România, o viață cât mai frumoasă și cât mai ușoară.
Care sunt calitățile care crezi că te-au ajutat să ai succes în State?
Dintotdeauna am fost foarte energică, hotărâtă, creativă, muncitoare, mi-au plăcut provocările. Întotdeauna mi-a plăcut să demonstrez că acel lucru se poate face și că există o soluție. Niciodată nu m-am împăcat cu ideea că nu se poate. Și bineînțeles că, locuind în New York, dacă ești o persoană căreia îi place să învețe de la cei din jur, automat calitățile tale devin mult mai complexe. Întotdeauna am mers pe premisa că dacă o persoană de succes a putut să ajungă într-un punct anume, eu de ce n-aș putea să fac același lucru? Iar New York-ul este locul unde, dacă vrei să fii un om întreprinzător, ai toate șansele, nu numai să faci acest business, dar și să înveți să ajungi la un alt nivel.
Se spune că este foarte dificil să reușești la New York, unde se strâng cele mai bune idei și cei mai motivați oameni. Cum ai caracteriza mediul de business din New York?
Desigur, New York-ul este un centru global al afacerilor și al comerțului internațional, este unul dintre cele mai mari centre de comandă ale lumii economice, unde au sediul cele mai multe companii de top. Drept urmare, New Yorkul este o junglă. Așa cum spun ei: „You have to buckle up to be in New York”. Cu alte cuvinte, trebuie să porți centura de siguranță dacă vrei să stai în New York. Totul se întâmplă cu cea mai mare viteză. Așa cum am menționat, New York este capitala economiei din întreaga lume, unde cele mai mari industrii au reprezentanțe – industria financiară, de asigurări, de import-export, tehnologia, industria modei, producătorii de bunuri, imobiliarele… Lista poate continua la nesfârșit. New York-ul este foarte competitiv, de aceea nu este pentru toată lumea. Însă pentru cei care vor să facă afaceri și sunt gata să-și asume riscurile necesare și să depună eforturi pentru a atinge performanța – este un oraș perfect.
Am citit mai multe puncte de vedere în ultima vreme care spun că NYC nu își va mai reveni după șase luni de izolare și de proteste. Tu ce părere ai, din punctul de vedere al unui om de afaceri cu o experiență semnificativă în imobiliare și asigurări?
De obicei, New York-ul este faimos pentru faptul că își revine din orice criză financiară și economică. Am mai avut o situație grea în anii ’70, dar de data aceasta cred că ne găsim într-o situație în care n-am mai fost niciodată, pentru că s-au întâmplat mai multe lucruri concomitent. Pe lângă această pandemie, am avut și nenorocul de a avea un primar al orașului, domnul de Blasio, care, practic, a pus New York-ul la pământ prin toate legile pe care le-a dat sau pe care le-a modificat. Printre altele, hotelurile au fost închise din motive de pandemie, iar primăria le-a preluat și le-a transformat într-un fel de locuințe temporare pentru persoanele fără adăpost sau pentru cei care au probleme cu dependențele de diferite substanțe. Bineînțeles că aceste hoteluri erau amplasate în zone foarte bune ale New Yorkului și vă dați seama că acest lucru nu a ajutat deloc la desfășurarea vieții normale în acele cartiere. Foarte multe persoane au plecat, aceasta fiind una dintre cauze. De asemenea, tot din cauza acestui Covid au fost eliberați foarte mulți deținuți, care au contribuit la creșterea vertiginoasă a ratei criminalității în Manhattan și nu numai. Mai mult, avem acum în NYC un deficit de șapte miliarde de dolari la buget, în condițiile în care în New York 1% dintre rezidenți plătesc 50% din totalul taxelor. Iar acești 1%, după cum spuneam, au plecat, alegând orașe mai prietenoase. De asemenea, primăria i-a taxat pe cei care aveau mai mult de o casă în New York, a impus niște taxe foarte mari – un alt motiv pentru care foarte mulți s-au speriat și au plecat din New York. Având în vedere toți acești factori, New York-ul se află într-o situație dramatică. Se pare că au plecat 50-60% dintre locuitorii din Manhattan. Ca să vă dau o statistică, am vorbit cu fratele meu, Amedeo Pelin, broker de top la agenția imobiliară Douglas Elliman, care tocmai mi-a spus că anul trecut în această zi avea 9.000 de apartamente de închiriat. Astăzi are 27.000 de apartamente de închiriat. Vă dați seama câte apartamente s-au eliberat în decursul ultimelor luni. Am putea vorbi despre o criză în New York – imobiliară, de încredere etc. Pot spune însă că mi-am păstrat o doză de optimism, pentru că știu că New Yorkul, indiferent de ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor, și-a revenit în cele din urmă. Chiar săptămâna trecută am constatat că foarte mulți dintre clienții și prietenii mei, care au un anumit statut social în Manhattan, au făcut niște grupuri private pentru susținerea New York-ului. Ei oferă, printre altele, idei foarte bune, consiliere juridică, ajută la organizarea unor echipe de protecție. Pentru ca acest oraș să își revină, trebuie, în primul rând, să fie sigur. Iar ca să fie sigur, trebuie să implementăm anumite grupuri care să asigure ordinea pe străzi, pentru că, după cum știți, efectivele poliției au fost diminuate foarte mult. Bineînțeles că aceste grupuri sunt și implicate politic, în sensul că vor să propună un primar care va reabilita acest oraș. Vă dați seama că toți oamenii aceștia au foarte mulți bani investiți în oraș, în imobiliare, în afaceri și în diverse companii și tocmai de aceea ei nu vor lăsa acest oraș să se ducă de râpă. Toți vom participa, inclusiv eu, pentru că am investit în acest oraș. Pe lângă faptul că am proprietăți imobiliare în statul New York, am și business‑ul meu acolo.
Cum vezi afacerile tale de acum încolo?
În această situație lucrez la o soluție. Deocamdată sunt într-o perioadă de așteptare, când analizez și încerc să înțeleg ce se întâmplă. Categoric va trebui să îmi modific business‑ul – eu și majoritatea oamenilor de afaceri din întreaga lume, în special din America. Business‑urile se vor schimba, categoric. Cred că foarte multă lume va lucra de acasă, va face Zoom-uri sau va lucra prin internet. Business‑ul meu a fost foarte afectat, deoarece clienții mei, pentru a-și face asigurări de viață foarte scumpe, era nevoie să fie văzuți de un doctor, iar din cauza acestei pandemii acest lucru nu a fost posibil. Oricum, mi-am schimbat puțin afacerea, în sensul că m-am axat puternic pe investiții pentru copii, care nu necesită examene medicale. În plus, mi-am modificat puțin sistemul de abordare. Totodată, investițiile imobiliare sunt în expectativă, deoarece piața este într-o cădere liberă. Deja piața a ajuns, în medie, la 30% în toată America. Bineînțeles că, pentru cei care au lichidități, este o oportunitate de a câștiga bani. În astfel de perioade critice, unii pierd banii, iar ceilalți, dimpotrivă, fac foarte mulți bani. Cei care au bani lichizi au posibilitatea acum să găsească niște deal-uri foarte profitabile. De aceea, voi aștepta să văd ce se va întâmpla. Categoric, nu vreau să mai construiesc sau să mai cumpăr case foarte mari și foarte luxoase. Cel mai bine, o să mă reprofilez pe apartamente mai mici și care se pot mișca mult mai ușor – atât la închiriere, cât și la vânzare. Așadar, sunt în așteptare. Acum sunt chiar în țara mea natală, România, unde cred că aș vrea să mut o parte din business, pentru că am constatat că există foarte multe oportunități pe plan imobiliar și cred că, începând din luna ianuarie, vor exista oportunități și mai mari.
Care este cea mai mare realizare a ta?
Cea mai mare realizare a mea a fost că am avut tăria și curajul de a pleca din România pe vremea când eram foarte tânără și am reușit să depășesc niște clipe foarte grele. Am avut un curaj nebun, am reușit să pun pe picioare o afacere și să o duc la bun sfârșit. Bineînțeles, consider că cea mai mare realizare a mea pe plan personal este că, în loc să îmi trimit copilul la bunici, să crească singur în România, am reușit să îi creez un mediu unde a putut să studieze și să aibă o viață frumoasă, după părerea mea, un mediu care l-a ajutat să ajungă unde este el astăzi. Și sper ca într-o zi el să aprecieze toate aceste lucruri, având în vedere că am trecut prin niște momente foarte grele și am parcurs un drum cu foarte multe obstacole, din care am avut multe de învățat, care mi-au provocat multe suferințe, dar mi-au adus și foarte multe bucurii. Însă finalul este că astăzi, datorită business‑ului meu din America, pot să mă relaxez și să mă bucur de timpul petrecut în țara mea natală, în România, pe care am reușit să o apreciez din nou cu această ocazie.
Care a fost cea mai mare greșeală? Ce ai schimba dacă ai putea da timpul înapoi?
Eu am un alt fel de interpretare a greșelilor. Automat, cu cât înaintăm pe scara socială, cu atât facem mai multe greșeli, însă contează foarte mult cum privim aceste greșeli. Eu le privesc ca pe o experiență de viață, din care avem de învățat, prin care putem schimba lucrurile din viitor, ne perfecționăm și încercăm să prevenim alte situații similare. Așadar, greșelile sunt cumva obligatorii, pentru că fac parte din procesul nostru de maturizare, din procesul nostru de a învăța, din procesul nostru de a merge mai departe. Singurul lucru pe care… Mă rog, nu pot să spun că îl regret, pentru că nu aș vrea să schimb nimic din viața mea: totul a fost așa cum trebuia să fie, cu coborâșuri, urcușuri, cu probleme dificile, cu multă bucurie, cu suferință, dar și cu multe realizări. Aș vrea numai să dau puțin timpul înapoi, să pot petrece mai mult timp cu fiul meu, Patrick, și să apreciez din nou cât de minunat este să crești alături de un copil și să încerci să îl înveți cum este viața în general – ce ar trebui să facă și ce să nu facă. Acesta este un dar minunat.
Care crezi că sunt cele mai importante lucruri în viață?
Bineînțeles, toate mamele au o singură prioritate: copilul lor. În situația mea, fiul meu, Patrick. Vreau să-l văd realizat, sănătos, fericit, să facă ce-i place, să aprecieze viața care este un dar minunat. Al doilea lucru important pentru mine: datorită faptului că sunt româncă, întotdeauna la noi cea mai importantă este familia. Așadar, vreau să încerc să îi ajut cât se poate de mult și să îi țin alături de mine pentru o perioadă foarte îndelungată pe părinții mei, Elena și George, pe fratele meu, Amedeo, și pe nepoțica mea frumoasă și deșteaptă, Bianca. Iar pe al treilea plan sunt eu. Și vă spun și de ce. Anul trecut, cineva m-a întrebat ce-mi place mie să fac în timpul liber și nu am avut un răspuns. Pentru că am realizat că toată viața am făcut ceea ce a trebuit să fac. Fiind o femeie singură, mai ales în New York, a trebuit să muncesc foarte mult, iar puținul timp liber care mi-a mai rămas am vrut să îl petrec alături de băiețelul meu. Și am realizat că e timpul să fac și ce-mi place mie. Și încerc să descopăr ce mi-ar plăcea să fac în timpul liber. Sunt într-un proces de învățare despre sufletul meu și am realizat că, până la 40 de ani, toată lumea umblă disperată după realizări materiale și putere, iar la un moment dat, când ajungi să le ai pe toate, descoperi că te-ai uitat pe tine însuți. Și îți spui: OK, le am pe toate, dar cu mine, ca persoană, cum rămâne? Cu sufletul meu? Și încerci să te redescoperi în partea a doua a vieții. Eu sunt în această etapă acum și am descoperit că unul dintre lucrurile pe care vreau să le fac este să mă întorc pe pământul de unde am plecat – cred că acesta este primul pas din a mă regăsi pe mine. Să petrec timp cu cei dragi, să-mi văd rudele îndepărtate, prietenii… Bineînțeles, una dintre plăcerile mele foarte mari este să savurez mâncarea de acasă, care pentru mine, este pe primul loc în lume. Un alt lucru important sunt afacerile mele, pentru care am muncit toată viața ca să ajung în punctul în care sunt acum. Datorită faptului că structura din întreaga lume s-a schimbat – și în special în America –, sunt la o răscruce de drumuri foarte importantă pentru mine. Deciziile pe care o să le iau acum vor dicta direcția business‑ului meu pentru următorii ani și de aceea vreau să studiez foarte bine următoarea mișcare, pentru că nu vreau să regret. Așadar, mă aflu într-o fază în care mă orientez și încerc să văd în care direcție este mai sigur să merg.
În câteva cuvinte, care este filosofia ta de viață?
Sunt o persoană care iubește viața, am realizat mai târziu că viața este un dar minunat de la Dumnezeu și depinde de noi cum folosim acest dar. Dacă vrem să facem ceva cu el, dacă vrem să aducem o contribuție semnificativă la nivel economic, la nivel familial, la nivel personal sau suntem doar unii dintre spectatorii vieții. Eu am ales să-mi aduc contribuția, în general, la toate aspectele vieții. Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat – deși, din păcate, destul de târziu în viață – este că trebuie să existe totuși un echilibru: este important să și muncești, dar să te și bucuri de viață, pentru că, din păcate, cu toții avem o singură viață. Și singurul lucru cu care rămânem sunt amintirile noastre frumoase. De aceea am un sfat pentru toată lumea: ambițiile, egoismul, puterea, lucrurile materialiste – nimic din toate acestea nu trebuie să stea înaintea sufletului nostru. Din păcate, avem această tendință, în special în prima parte a vieții, în tinerețe, să le punem pe primul loc și să uităm de noi ca persoane, să uităm de lucrurile frumoase care ne înconjoară – natura, iubirea față de oameni și iubirea față de noi înșine. Sfatul meu: trăiește-ți viața la maximum, fă tot ce-ți place, păstrează un echilibru și prețuiește acest dar.
La fel – în câteva cuvinte, care este filosofia ta de business?
Atât timp cât ești în business, ești într-un proces continuu de educație pentru tine, trebuie să fii la curent cu toate schimbările economice, politice – nu numai din țara ta, dar și de pe glob, pentru că toate acestea afectează cumva, direct și indirect, activitatea pe care o desfășori. Cred că dacă ești corect, dacă ești sincer, dacă ești muncitor, dacă ești disciplinat, dacă ai un țel în viață și viziune, atunci poți avea succes în orice domeniu. Din păcate, câteodată nu avem control asupra situației, așa cum se întâmplă astăzi. De aceea, trebuie să ne informăm foarte bine înainte de a face orice pas în business, pentru că asta ne poate duce la un eșec total sau ne poate ridica la următorul nivel. Sfatul meu este acela de a nu face nicio mișcare până nu ești asigurat. Un alt factor important este că trebuie să ai încredere în tine și în ideea pe care o promovezi. Dacă ai încredere, poți deschide orice uși, poți vinde – cum spun americanii – gheață eschimoșilor.
Foto: Matei Buță
Locație: Suter Palace Heritage Boutique
Consultant de imagine: Lavinia Pirlea
Ținute: Cristallini, Versace, Elisabeta Franchi
Makeup Artist & Hair Stylist: Anastasia Beverly Hills