Să fii antreprenor în România înseamnă să pornești pe un drum plin de provocări și cu decizii dificil de gestionat într-un mediu de business în continuă schimbare. Un drum care, de multe ori, se poate termina cu restructurarea afacerii sau mai abrupt, cu un faliment. Cristian Onețiu, antreprenor inclus în Top 500 Forbes, vorbește despre toate acestea din experiență, direct și asumat, pentru că de-a lungul timpului a experimentat patru falimente. Dar și patru restarturi, fără de care, spune Cristian, nu ar fi avut succesul de astăzi.
Experiența acumulată în ultimii 15 ani, perioadă în care a fost business mentor pentru peste 100 de afaceri românești, l-a ajutat pe Cristian Onețiu să elaboreze cel mai aplicat program dedicat antreprenorilor care au avut un eșec și au nevoie de un ReStart, celor aflați la început de drum, dar și angajaților sau freelancerilor care vor să pornească o afacere.
„Eu cred astăzi, mai ales în contextul prin care trecem, că nimeni nu mai are nevoie de încercări nereușite. Dacă sunt deja bune practici în piață, despre ce anume să nu facem, indiferent în ce punct ne aflăm acum, e păcat să o luăm de la început și să reinventăm roata. Vorbim despre antreprenoriat smart, despre lecții acumulate din experiență, nu din cărți. Eu cred în puterea comunității și a învățării împreună. De aceea sunt dispus să dau aceste lucruri mai departe, să ajut antreprenorii care au idei bune, putere de muncă și vor să învețe și/sau să se readapteze rapid. Aș vrea să le ofer încrederea că există soluții”, spune Cristian Onețiu, care trece în revistă cu obiectivitate cele patru greșeli esențiale pe care le-a făcut:
Lansarea unui produs netestat pe piață
„Mă îndrăgostisem de produsul respectiv și nu îl testasem înainte. Era un serviciu, de fapt, care a fost lansat prea repede și nu exista încă o piață dezvoltată pentru el. Știm cu toții că atunci când ne place foarte mult ceva, avem și energia aceea nebunească de a pune lucrurile pe roate. Dar ne îndrăgostim doar noi. Problema cu acel serviciu era că, deși aducea multă inovație, era imposibil de implementat atunci. Adică în urmă cu 18 ani. Fără să fac un studiu înainte și să mă duc după aceea la cei care trebuiau să cumpere apoi acest serviciu am început să investesc, am pregătit produsul și… nu am reușit să fac nimic cu el. A fost pur și simplu un eșec, bani băgați în ceva care nu a funcționat. Și peste 10 ani am repetat greșeala, pentru că nu o înțelesesem bine atunci”, explică Onețiu.
Confundarea banilor firmei cu banii personali
„În timp, mi-am dat seama că acumulasem datorii la tot felul de furnizori, pentru că nu gestionam bine banii și lichiditățile companiei. Atunci când am realizat că încep să plătesc târziu salariile, mi-am dat seama că există o problemă. Dar era prea târziu, pentru că datoriile erau mult prea mari și nu am mai putut să-mi revin. Așa că am falimentat din nou. Pentru că nu am înțeles câți bani erau banii mei. După aceea am auzit pentru prima dată despre buget de venituri și cheltuieli. Mi s-a părut incredibil! A fost o lecție foarte importantă – acum nu pornesc nimic fără să am un astfel de buget”.
Angajarea exclusivă a prietenilor și a cunoștințelor
„Pentru că mi se părea că ei sunt singurii pe care puteam să îi angajez. Aceasta a fost o problemă fiindcă nu știam să construiesc altfel lucrurile decât să mă duc la prieteni și apropiați și să le spun ce fac și să îi angajez sau să mă parteneriez cu ei. Însă, de multe ori, parteneriatele cu oameni pe care îi cunoști de la distracție sau din școală nu sunt potrivite în business pentru că poate nu există aceleași valori sau o viziune comună. La fel și cu angajații, pentru că eu nu mai căutam competențe, responsabilități asumate sau ce livrabile va aduce fiecare, unicul criteriu era „pe cine cunosc trebuie să angajez”. Am ajuns din nou la eșec pentru că, deși produsul era potrivit, serviciul era validat, oamenii nu erau cei care trebuiau să fie în acel context.”
Limitarea potențialului afacerii la banii deținuți în momentul lansării
„Această greșeală a fost poate cea mai dureroasă. M-am limitat la banii pe care îi aveam în buzunar, pentru că m-am gândit că aștia sunt banii pe care îi am, 20.000 de euro, și cu ei trebuie să mă descurc. Și nu am înțeles că afacerea respectivă avea nevoie de mai mulți bani. Astfel, nu a putut crește. Și s-a stins, iar eu am cheltuit și banii pe care îi aveam și încă 10.000 de euro pe care i-am luat cu împrumut de la alții”.