„Patru nuduri”, un tablou al lui Sanyu, pictat în anii ‘50, s-a vândut cu 33,3 milioane de dolari la licitația de artă din Hong Kong, organizată săptămâna trecută de Casa Sotheby’s.
Născut în 1901, într-o familie care deținea una dintre cele mai mari fabrici de mătase din provincia chineză Sichuan, artistul s-a mutat la Paris la începutul anilor ’20. După o perioadă în care a sculptat și a pictat acuarele și natură moartă, Sanyu, supranumit „Matisse al Chinei”, și-a găsit propria nișă, nudurile: a realizat 56 de astfel de tablouri în ulei. Criticii de artă văd în creația lui un amestec al tehnicilor moderne de pictură, deprinse la Paris, cu cele tradiționale chineze.
Fire boemă și excentrică, Sanyu nu a lucrat constant și nu a reușit să expună în mod regulat, supraviețuirea lui depinzând de bunăvoința patronilor artelor. Unul dintre aceștia a fost Henri-Pierre Roché, colecționar, dealer de artă și romancier, pe care Sanyu l-a cunoscut în 1929. Roché i-a descoperit pe Georges Braque, Marcel Duchamp și Constantin Brâncuși și a adunat peste 100 de picturi și mai mult de 600 de desene de la Sanyu, pe care îl plătea când și dacă își aducea aminte.
Dificultățile financiare l-au făcut pe artist să caute salvarea în direcții neobișnuite. Pasionat de ping pong, a mers în America pentru a populariza acest sport. Prietenul său, fotograful Robert Frank, l-a pus în legătură cu tenismanul Gottfried Von Cramm, de două ori câștigător al French Open și soțul multimilionarei Barbara Hutton Woolworth. Sanyu și-a pus speranța în sprijinul lui Von Cramm pentru proiectul său cu tenisul de masă, însă, cum nici fostul campion nu se afla în cel mai confortabil moment financiar al existenței, visul american al pictorului s-a destrămat rapid. Frank a încercat să-l ajute să-și depășească dezamăgirea organizându-i o expoziție în New York, însă niciunul dintre tablouri nu s-a vândut. Îngenuncheat, Sanyu s-a întors în Paris, lăsându-i lui Robert Frank tablourile care au făcut obiectul expoziției din New York, drept mulțumire pentru cei doi ani în care acesta l-a găzduit. Frank a păstrat tablourile până în 1997, când le-a vândut, iar cu banii obținuți a fondat Bursa Sanyu din cadrul Universității Yale, destinată sprijinirii tinerilor chinezi care vor să studieze artele.
Stilul lui Sanyu a evoluat semnificativ după cel de-Al Doilea Război Mondial, când a produs nudurile care l-au făcut să fie comparat cu Henri Matisse și care astăzi sunt atât de dorite de colecționarii din Asia.
Sanyu s-a stins în propriul studio, în urma unei scurgeri de gaz, în 1966, la Paris, într-o sărăcie cruntă. Artistul avea în pregătire o expoziție în Taipei și, cu puțin înainte de sfârșitul tragic, a expediat 40 de lucrări către Muzeul Național de Artă din Taiwan. Muzeul a păstrat tablourile și le-a expus în 2017, dând un impuls hotărâtor interesului pentru arta lui Sanyu după ce, în 1995, casa de licitații Sotheby’s scosese la vânzare colecția compozitorului Johan Franco, unul dintre sponsorii pictorului.
Potrivit indexului Artprice, între 2000 și 2019 prețurile tablourilor lui Sanyu au crescut de 1.100 de ori: în octombrie anul trecut, una dintre picturile sale a fost adjudecată pentru 25 de milioane de dolari la o licitație Sotheby’s, iar o alta a fost vândută de casa Christie’s cu 39 de milioane de dolari. Sume exorbitante pentru un pictor a cărui existență a fost o constantă luptă pentru supraviețuire și care nu s-a putut consola nici măcar cu aprecierea muncii sale.
Foto Sotheby’s