FacebookTwitterLinkedIn

„Învață ca să fii liber!“

Asta ar avea nevoie copiii să audă de la părinți. Doar că, din dorința de a avea copii cu rezultate bune la școală, cei mai mulți părinți apelează la frică, nu la încurajări.

Iar frica de pedepse, de note mici, frica de a fi certați sau rușinați, îi face pe copii să stea „ca pe ace“ în cele mai multe zile.

De fapt, stresul și presiunea exagerată, mai ales în ceea ce privește temele, îi fac pe copii să își piardă concentrarea, capacitatea de memorare și chiar motivația de a învăța.

Și nu doar atât. Atunci când punem prea multă presiune pe note și majoritatea momentelor împreună sunt despre teme, relația părinte-copil are de suferit.

Copilul devine mai irascibil, începe să se ascundă, să mintă, să facă orice l-ar ajuta să scape de ceartă sau pedepse.

Poate primul pas ca temele să nu mai fie „o corvoadă“ nici pentru copii, nici pentru noi, este să conștientizăm ce greșeli facem și ce poate fi diferit de acum înainte.

Iată 3 dintre aceste greșeli:

1. Luăm personal refuzul copilului de a face temele.

Mulți părinți se înfurie sau se supără când copilul nu se descurcă singur să-și facă temele sau le lasă pentru noaptea târziu.

Astfel, ajung să îi spună lucruri (dureroase, de altfel) de soiul: „N-ai să ajungi nicăieri.“, „O să te faci de toată rușinea în fața clasei.“ sau „O să ajungi măturător de străzi“.

Problema e că astfel de cuvinte și reacții nu trezesc în copil motivația și dorința de învățare, ci, mai degrabă, revolta sau tristețea.

2. Îl comparăm cu alți colegi mai silitori.

„Dar Alex cum reușește să-și facă temele după ore, și tu nu?“

„Asta-i temă?! E un fleac. Să vezi ce teme o să ai când ajungi la liceu…“

…nu fac decât să îi transmită copilului următorul mesaj: „Nu ești în stare! Nu am încredere în tine că poți!“

Astfel, poate ajunge să creadă că noi nu avem încredere în el. Sau, mai rău, își poate pierde încrederea în el și în competențele lui.

3. Îl amenințăm dacă nu a terminat temele la timp.

Când copilul amână temele pe mai târziu sau chiar ne minte că nu are nimic de rezolvat pentru a doua zi, avem tendința să scoatem „artileria grea“, adică să-l pedepsim sau amenințăm.

Și chiar dacă s-ar putea să învețe poezia sau să scrie compunerea la engleză pentru că îi este teamă că rămâne fără ora de Minecraft sau fără oul cu surprize din frigider, aceste abordări nu funcționează pe termen lung.

Pentru că el își va scrie temele doar ca să primească ceva sau ca să nu i se ia ceva. Adică, tot din frică, nicidecum pentru că înțelege DE CE să învețe. Și atunci? Ce avem de făcut ca ai noștri copii să-și scrie temele fără să le suflăm în ceafă și fără să le repetăm la nesfârșit că vor rămâne ultimii din clasă dacă nu pun „burta pe carte“?

Iată, mai jos, câteva sugestii:

1. Putem stabili o rutină legată de teme.

– Primul pas ca să nu ne mai apuce noaptea cu temele nefăcute este să stabilim împreună un interval pentru teme.
– Când copilul înțelege de la bun început că are de rezolvat două exerciții la matematică și de învățat o poezie în intervalul 16:00 – 18:00, știe că îi mai rămâne timp și pentru joacă.

– Planificarea din timp a temelor îi face să simtă că dețin controlul asupra temelor lor și ne ajută pe amândoi să fim mai liniștiți, fără să stăm cu teama că se face seară, iar tema nu este scrisă.

2. Putem adăuga puțină distracție la făcutul temelor.

– Copiii pot simți că temele sunt uneori grele, iar alteori plictisitoare.

Astfel, au nevoie ca noi să le fim sprijin și să îi ajutăm să adauge puțină distracție acolo uande e stres sau monotonie.

  • Dacă îi place desenul, dar nu prea îi place matematica, desenați tabla înmulțirii în culori vesele.
  • Dacă îi place fotbalul, dar nu limba română, ajută-l să facă o compunere despre Messi sau Ronaldo (sau orice alt jucător care îi e pe plac) și subliniați apoi ortograme sau adjective.
  • Dacă îi plac prințesele, dar nu prea îi place istoria, căutați împreună câteva prințese reale, aflați în ce epocă și în ce țară au existat, care a fost rolul lor și cum au trăit.

– Învățarea nu trebuie să fie plictisitoare, așa că data viitoare când copilul spune „Nu-mi place lecția asta.“ sau „M-am săturat de matematică…“, propune-i puțină „distracție serioasă“.

3. Îl sprijinim, dar nu facem temele în locul lui.

– Când copilul „se smiorcăie“ că nu se descurcă, ne putem pierde răbdarea și putem spune „Hai că stăm până mâine cu exercițiul ăsta! Îl scriu eu de data asta.“

– Doar că această atitudine îl poate face să ne ceară asta și mâine, ceea ce în timp îi va scădea motivația să învețe.

– Ce putem face diferit este să empatizăm și să-i arătăm că suntem alături de el dacă nu se descurcă:
„Te înțeleg. Nici mie nu îmi plăcea mereu să fac teme. Uneori, temele pot fi dificile. Vrei să vedem împreună ce poți face singur și unde ai nevoie de ajutor?“

– Când copilul știe că suntem lângă el, chiar dacă nu rezolvă perfect exercițiile la matematică sau se bâlbâie când repetă poezia, el se simte în siguranță și stresul legat de teme scade.

Sper ca aceste mici trucuri să ajute cât mai mulți părinți să fie ghizii propriilor copii astfel încât temele să nu fie un motiv de ceartă sau deconectare, ci de învățare împreună.

Urania Cremene, este mamă și, probabil, cel mai apreciat expert în Parenting din România. Este autoarea All About Parenting, primul program de parenting din țară și unica metodologie de parenting din lume dezvoltată pe baza celor mai noi cercetări în știința motivației, cum e Teoria Autodeterminării. În ultimii 6 ani, Urania Cremene și trainerii din echipa All About Parenting au organizat peste 2.500 de seminarii gratuite și au adus în program peste 40.700 de clienți care își doresc să învețe cum să fie cei mai buni părinți pentru copiii lor.