Cautare




, Editor Coordonator

Travel |
|

106 ani de la nașterea lui Thor Heyerdahl, inițiatorul expediției Kon-Tiki

Astăzi se împlinesc 106 ani de la nașterea lui Thor Heyerdahl, exploratorul norvegian care, în 1947, a traversat Pacificul pe o plută pentru a demonstra că oceanul nu este un obstacol în dezvoltarea și răspândirea civilizației.
 aboneaza-te
2000323751001

Thor Heyerdahl se numără printre cercetătorii care au marcat dacă nu destinul, atunci măcar modul de a gândi al unor generații. Asemenea unui medic care, convins de eficacitatea unui tratament, se oferă să fie primul care să-l încerce, Heyerdahl a străbătut oceanul planetar pe ambarcațiuni rudimentare pentru a arăta că acesta a avut un rol crucial în răspândirea și intersectarea culturilor popoarelor antice și nu a fost o barieră în calea extinderii civilizației, cum s-a crezut mult timp. Demersurile repetate ale exploratorului care și-a riscat de nenumărate ori viața traversând Pacificul și Atlanticul pe plute din stuf sau din lemn de balsa, au pus bazele unei discipline noi, acceptate astăzi de comunitatea științifică: arheologia maritimă experimentală.

Semințele unei idei
Născut pe 6 octombrie 1914 în Larvik, Thor Heyerdahl a devenit pasionat de animale și natură datorită mamei sale, care conducea o asociație a muzeelor de științe ale naturii. Încă din adolescență, Heyerdahl a explorat munții din sudul și centrul Norvegiei, dormind în peșteri sau în adăposturi săpate în zăpadă și învățând să supraviețuiască cu mijloace limitate.
După terminarea liceului, Heyerdahl a ales să studieze biologia și geografia la Universitatea din Oslo, unde a întâlnit-o pe prima sa soție, Liv Coucheron Torp. Cei doi s-au căsătorit în Ajunul Crăciunului din 1936 și, împărtășind dorința de a evada din civilizație și a se întoarce la natură, au plecat în luna de miere în Polinezia Franceză. După câteva descoperiri interesante făcute pe insulele Fatu Hiva și Hivoa, în mintea lui Heyerdahl începe să prindă contur ideea că popoarele antice sud-americane ar fi fost primele care au populat Polinezia. Întors acasă, Heyerdahl scrie eseul intitulat „Amerindienii din Pacificul de Sud”, având convingerea că Insula Paștelui și alte insule izolate din Arhipelagul Polinezian au fost descoperite inițial de populații provenite din America de Sud.  
Mulți dintre cercetătorii vremii i-au respins teoria pentru simplul motiv că vechii sud-americani nu dispuneau de plute sau bărci care să reziste unei călătorii îndelungate pe mare. Așadar, pentru a-și demonstra ideea, Thor Heyerdahl a construit o plută din lemn de balsa pe care a botezat-o Kon-Tiki și, pe 28 aprilie 1947, a plecat din Callao, Peru, spre Polinezia, unde a ajuns cu bine 100 de zile mai târziu, după ce parcursese nu mai puțin de 8.000 de kilometri.

Galápagos
Reușita expediției însă nu era o dovadă în sine: nu arăta că, dacă sud-americanii ar fi putut face această călătorie, chiar au făcut-o. Așa că, în 1953, Heyerdahl a mers în Insulele Galápagos însoțit de doi arheologi norvegieni, în căutare de dovezi ale prezenței sud-americanilor acolo. Spre surpriza lumii întregi, dar mai ales a pesimiștilor din comunitatea științifică, exploratorii norvegieni au reușit să găsească un fluier incaș și cioburi ale unor vase preistorice sud-americane din ceramică.

Expedițiile în Insula Paștelui
Următoarea destinație a fost Insula Paștelui, unde Heyerdahl a debarcat în 1955 însoțit de o echipă de arheologi a cărei misiune era să găsească urmele primilor oameni care ajunseseră acolo. Descoperirile însă nu au fost concludente și aveau să treacă nu mai puțin de 31 de ani până când norvegianul să revină în Insula Paștelui. A doua expediție avea să rămână în istorie datorită unui experiment făcut de Heyerdahl și echipa sa: aceștia au reușit să deplaseze o statuie megalitică de 15 tone, în picioare, cu ajutorul funiilor. Nici de data aceasta însă Heyerdahl nu a găsit dovezi incontestabile în sprijinul teoriei cum că Polinezia ar fi fost inițial populată dinspre est.

Expedițiile pe plute de stuf  
În 1966, John Howland Rowe, unul dintre cei mai respectați arheologi și antropologi americani, a contestat posibilitatea ca popoarele antice care trăiau în bazinul Mării Mediterane să fi fost influențate de cele din America Centrală, pentru simplul fapt că nu aveau ambarcațiuni cu care să traverseze Atlanticul. Probabil că lui Heyerdahl provocarea i-a sunat cunoscut: a ridicat mănușa și a început să studieze o altă ambarcațiune primitivă, pluta din stuf. În 1969, cu ajutorul unor meșteri din Ciad, norvegianul a  construit o plută de stuf pe care a denumit-o Ra și cu care a plecat din Maroc spre Barbados. Însă pluta a început să ia apă și expediția s-a încheiat subit cu 1.000 de kilometri înainte de destinație. Dar tenacele explorator a refuzat să se dea bătut: în anul următor a construit Ra II cu care a dus călătoria la bun sfârșit.
După o călătorie în Irak, exploratorul a aflat că, dacă stuful este recoltat în septembrie, își păstrează impermeabilitatea și flotabilitatea pentru câțiva ani. Acesta a fost impulsul care l-a determinat să construiască, în 1977, Tigris – cel mai mare vas de stuf realizat vreodată. Heyerdahl plănuia să călătorească cu Tigris din Mesopotamia în Valea Indului și Egipt, pentru a dovedi că aceste civilizații ar fi putut intra în contact pe mare.
Expediția a demarat în 1978, Heyerdahl fiind însoțit de o echipă de cercetători alături de care a călătorit din Irak până în Djibouti. Următoarea etapă trebuia să se desfășoare pe Marea Roșie, dar războiul din zonă i-a împiedicat pe exploratori să meargă mai departe și a pus capăt expediției. Frustrat, Heyerdahl a incendiat pluta și i-a trimis secretarului general al ONU, Kurt Waldheim, o scrisoare semnată de întreg echipajul de pe Tigris: „Planeta noastră e mult mai mare decât pluta care ne-a purtat peste mări și totuși e suficient de mică pentru a fi expusă acelorași riscuri la care am fost expuși noi dacă toți cei care încă sunt în viață nu își deschid mintea și ochii pentru a vedea nevoia disperată de colaborare inteligentă pentru a ne salva pe noi și întreaga civilizație pe care suntem pe cale s-o transformăm într-un vas care se scufundă.”

Peru
În 1988, într-o expediție arheologică la complexul de piramide de la Túcume din Peru, Heyerdahl descoperă un templu datând din anii 1.200 d. Ch., pe al cărui zid era un basorelief reprezentând bărci cu pânze și oameni cu cap de pasăre, similari cu cei din Insula Paștelui – dovada de care era nevoie pentru ca teoria lui să se confirme. Astăzi comunitatea științifică a acceptat ideea că în jurul anului 1300 d. Ch. au existat legături între populațiile din Polinezia și cele din America de Sud.

În memoria lumii
În 2011, Arhiva Thor Heyerdahl a fost inclusă în Registrul Memoria Lumii, fondat în 1992 de UNESCO cu scopul de a proteja patrimoniul documentar al umanității. Arhiva cuprinde documente din 1937 până în 2002, jurnale, scrisori private, planuri ale expedițiilor, articole, manuscrise originale și colecția de fotografii a exploratorului norvegian.
Thor Heyerdahl s-a stins în aprilie 2002 și statul norvegian i-a organizat funeralii naționale pentru a-i onora activitatea de o viață, dar și tenacitatea cu care s-a străduit să demonstreze o idee, de altfel, atât de generoasă: că oamenii au găsit mereu o cale unii către alții, chiar dacă îi separă un ocean.

Foto Kon-Tiki Museum

 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii