Cautare



, Contributor

Critic și istoric de artă, expert atestat al Ministerului Culturii, consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

ForbesLife |
|

La ce e bun să privești arta?

Trăim într-o epocă suprasaturată de informaţii vizuale. Arta, în marea ei măsură, se transmite vizual. Fără ochi nu o putem vedea, deci n-o putem nici înţelege. Suntem asaltaţi de imagini de tot felul. Le privim, le studiem și ne dăm cu părerea. Dar, în cele din urmă, cum alegem ceea ce ne bucură ochiul? De ce spunem că opera asta de artă îmi place și cealaltă nu?
la ce e bun sa privesti arta

Cei care privesc arta trebuie să-și lase ochii să se deschidă şi să pătrundă dincolo, în căutarea stării de înţelegere, chiar de mirare. Nu mă gândesc la mirarea în faţa unor surprize cotidiene, ci la acea mirare vecină cu filozofia.

A vedea nu este acelaşi lucru cu a privi, a înţelege o operă de artă nu înseamnă, pur şi simplu, a capta o imagine. Ochiul antrenat explorează, parcurge, ocupă și vorbește. Eliberată de orice altă solicitare, retina profesionistă nu se mai mărgineşte să înregistreze, ci merge în întâmpinarea operei cu propriile ei forţe de atracţie. Ochiul familiarizat cu arta acţionează, are, revendică, vădeşte. Investigaţiile sale se multiplică şi se rafinează odată cu exerciţiul (nu fără motiv se vorbeşte despre un ochi exersat ca fiind un ochi cunoscător). Întrebarea este unde şi cum depozităm imaginile?

Citește și La cafea cu… Andreea și Adrian Buga

Nu pot să-mi scot o anume imagine din cap! Oricât de mult doresc să scap de ea, revine tot timpul.

Iată o replică auzită de nenumărate ori. Dacă plecăm de la noţiunea imaginii înregistrate pe veci în „hardul” nostru − an image stuck in my head −, atunci detalierea noţiunii de a avea, sau de a deţine o imagine anume devine obligatorie. A avea, a deţine un întreg sistem de imagini înseamnă a-și constitui eul vizual. Toate asocierile pe care imaginaţia noastră le face au ca bază imaginile stocate în hardul/creierul propriu. Importante sunt calitatea legăturilor, cumulul și descifrarea acestor labirinturi ale imaginaţiei.

 

Dacă ne înţelegem eul vizual, înţelegem mecanismul prin care alegem imaginile, cele pe care, ulterior, le descărcăm (downloads) în anumite scopuri. După ce imaginile sunt stocate, iar creierul începe să le sorteze și să le folosească, apare memoria asociativă (cea care evocă imagini prin asociaţie). Mă refer la procesul psihic prin care asociem un miros anume cu o imagine din trecut sau la procesul prin care un anumit gest reflex văzut la cineva ne declanșează mintal senzaţii sau sentimente diferite din trecut. În felul acesta, memoria sugerează imaginile, iar raţiunea le ordonă. Imaginile astfel apărute sunt co-prezente în viitoare asocieri. Toate aceste alegeri (raţionale) ne definesc activitatea practică, precum și activitatea logică.

Citește și Potius mori quam foedari

Igiena vizuală sau spălarea retinei cu artă

Imaginea întipărită în noi, dacă îi analizăm sursa de captare, ne poate ajuta să descifrăm ceea ce este util în acţiunile noastre viitoare. Așa apar legături cu lucrurile pe care le imaginăm şi pe care dorim sa le spunem, să le scriem sau să le transpunem în palpabil; imaginile înfăţișându-se în aceste cazuri a priori cuvântului. Dacă dorim să scriem despre o nuanţă de albastru, întâi ne apare imaginea și apoi cuvintele potrivite descrierii nuanţei respective.

A înţelege imaginile esenţiale și a stopa imaginile de duzină înseamnă a fi prudent și a practica un fel de igienă vizuală. A raţiona, cum spunea criticul de artă Petru Comarnescu, înseamnă a reduce experienţa imaginară la principii, esenţe și forme. Între produsele raţiunii, adică conceptele, și cele ale imaginaţiei, adică imaginile, este o diferenţă de calitate. Unirea lor formează eul în totalitatea lui. A fi, din punctul de vedere al înţelegerii depline a eului vizual,  înseamnă a imagina și a gândi liber.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii