Costel Postolache, director general Grupul Editorial Corint
Forbes: În calitate de editor vă îngrijorează perspectiva în care volumele în format digital vor fi tot mai solicitate în dauna cărților pe hârtie?
Costel Postolache: Câtuși de puțin! Piața cărții se schimbă. Ceea ce înseamnă că și industria din spatele ei trebuie să se schimbe. Industria cărții – încotro? Ne îndreptăm spre extincția cărții? Personal nu cred că asistăm la așa ceva. E mai degrabă vorba de o diversificare a formatelor de publicare. Chiar cuvântul publicare are nevoie de o redefinire.
Suntem cu toții tributari celor 500 de ani de viață a cărții în formatul consacrat de Gutenberg. Deși au trecut câteva zeci de ani de când s-a proclamat trecerea de la galaxia Gutenberg la imperiul Marconi, încă nu ne-am obișnuit cu gândul. Drept care mulți dintre noi privesc cu suspiciune, neîncredere viitorul cărții în format electronic, fie că este vorba de e-book, bază de date sau cloud. Refuzul merge până la a nu accepta această realitate pe care nu o înțeleg. Există în acest moment edituri în România care nu au un program de conversie în digital. Și asta nu e totul.
Vom citi cărți romantice pe fișiere descărcate din cloud? Vom cumpăra cărți așa cum cumpărăm muzică de pe iTunes? Cunosc muzicieni remarcabili care nu au înțeles că flower-power este acum digital și că Woodstock 2014 este pe net. Și care se lamentează că muzica lor este încărcată pe internet și că ei sărăcesc pentru că nu știu să vândă în acest mediu. La fel se va întâmpla și cu creatorii și editorii din domeniul literar care nu înțeleg că planeta se învârte sub ei.
Revoluția cunoașterii (K Revolution) a schimbat multe. Cartea, ca obiect, s-ar putea să dispară. Ori să se transforme într-un obiect de lux. Poate reveni peste câteva zeci de ani, precum au reapărut vinilurile de colecție. Oricum, nu vă aruncați cărțile din bibliotecă. Foarte curând vor deveni și ele obiecte de colecție.
Cartea poate trece (ca format), dar nevoia de cunoaștere rămâne. Mai mult de atât, crește cu fiecare clipă. Informația specializată devine, pe de o parte, din ce în ce mai accesibilă, pe de altă parte, din ce în ce mai absconsă și adresată unui număr din ce în ce mai restrâns de specialiști.
Suportul se poate schimba, ceea ce se și întâmplă cu regularitate o dată la câțiva ani. Carte tipărită, DVD, e-book, mp3, mp4, html5, ce mai urmează? Care este următorul format, care este următorul suport, care este următorul gadget pe care vom citi, asculta, simți, pipăi, mirosi, percepe? Aproape că nu contează. Oricum va fi depășit și înlocuit cu altceva în câțiva ani sau în câteva luni.
Poate vom ajunge să citim direct în cloud, în holograme sau vom participa la o transmisie individuală a informației de la individ la individ, fără mijlocirea vreunui dispozitiv. Deși am lucrat mulți ani pentru o editură specializată, printre altele, și în SF, nu sunt un pasionat al acestui gen. Ceea ce spun acum nu este SF, vorbesc de schimbări ce se vor întâmpla în deceniul în curs. Pentru cei mai mulți dintre cititori, asta înseamnă că se va întâmpla în cursul acestei vieți.
Acum câtăva vreme scriam că, oricare ar fi formatul, cineva trebuie să facă legătura între producătorul de conținut și consumator. Acum nu mai sunt așa de sigur că acel cineva este absolut necesar. Se poate ca întreg Conținutul să se mute în Cloud, iar consumatorii vor constitui un Consumer Cloud. Relația de consum va fi de 1 la 1 (de la nor la nor, de la individ la individ, un consum de tip tensorial, fără intervenția integratorului de conținut, care este editorul). Sau integratorul este tocmai Cloud-ul?
Forbes: În viziunea dvs, cum ar putea să conviețuiască digitalul și hârtia în industria editorială din România?
Costel Postolache: Pentru mine, hârtia nu este altceva decât un suport. Editorul nu vinde o jumatate de kilogram de hârtie, ci o emoție.
Vorbim despre carte, dar, de fapt, ce este cartea? Nu sunt primul care vorbește despre caracterul dual al produsului carte. Este un produs fizic și un produs intelectual. Cumpărăm și coperta, și paginile pe care sunt scrise gândurile autorului. Emoția pe care acestea ne-o produc. Este ceea ce face produsul carte mai dificil de vândut, dar în același timp și mai interesant.
Există două abordări privitoare la produsul carte.
Prima din ele are în vedere faptul că (aproape) orice carte este simultan un produs cultural – cu întrebarea inevitabilă de unde începe cultura? –, și un produs comercial – cu altă întrebare inevitabilă până unde poate merge comerțul? –.
În anii din urmă, am asistat la asediul prelungit al unui nou concept – Conținutul (Content). Este noua paradigmă a comunicării. Conținut este orice: textul unei cărți, scenariul unui film, mesajul unui clip de publicitate, o postare pe blog, un mesaj pe Twitter sau în alt mediu de comunicare socială. Conținutul este noul rege. Pentru a fi politicaly correct, voi spune și că este noua regină.
În tandem cu regele Conținut, s-a insinuat și regina Format. Așa cum spuneam mai devreme, putem inversa genul celor doi și vorbi de regina Conținut și regele Format. Nu are nicio importanță. Ceea ce este însă important este faptul că noul cuplu regal a instaurat o nouă dinastie: dinastia Conținut–Format, care va dăinui multă vreme de acum încolo.
Cartea în sine este un produs purtător de Conținut. Formatul ei este însă dintr-o altă epocă. Chiar și e-bookul ni se va părea în curând un produs revolut, din epoca aparatelor video și a casetofoanelor.
Cum va arăta viitorul cărții? Greu de spus. Depinde doar de tandemul Conținut–Format. Există zeci de suporturi capabile să îl găzduiască, ordinea în care o vor face va ține de tehnologie și de mode. Iar modele nu au nicio milă pentru produsele perisabile, atât în ceea ce privește conținutul, cât și formatul.
Despre conviețuirea digitalului cu hârtia în industria editorială din România se pot face multe speculații, dar nu cred să știe cineva răspunsul. Sunt printre cei ce cred in viitorul cărții digitale. Mai mult de atât, am făcut parte din echipa care a produs si vândut primul ebook (format epub) în România, pe 12 Octombrie 2010.
Ceva mai târziu, au apărut și alți producărori. Nu putem nici acum vorbi de o industrie. Eram atunci convins, cum sunt și acum, că piața cărții electronice (folosesc termenul piață în sensul cel mai propriu) trebuie creată și susținută până în momentul în care va deveni semnificativă. Explozia e-book nu a schimbat (încă) lumea.
Ca și în cazul revoluției dotcom, așteptările au fost prea mari. Și cumva laterale. Se schimbă modul de percepție și de consum al conținutului. E-bookul este o soluție parțială, nu răspunde integral acestei schimbări de sistem. Cartea tipărită este deja un dinozaur, e-bookul este un viitor dinozaur ce va dispărea înainte de a se maturiza.
Cartea tipărită nu va dispărea din cauza apariției cărții digitale, va convețui cu aceasta, în vreme ce noi și noi formate vor apărea.
În România se împuținează ziarele, revistele, casele de media cu o componentă majoră de print, dar nu s-au împuținat cărțile. Dispar trusturi de presă, dispar tipografii, dar nu dispar editurile de carte. Din contră, au apărut o mulțime de edituri noi, de buzunar, de nișă, care duc un război de guerilă împotriva liderilor care se clatină. Cei mai mulți dintre aceștia publică (încă) pe hârtie, pentru că acolo este piața.
Forbes: Ce avantaje are cartea pe hârtie în fața celei în format electronic din perpectiva unui editor? Dar ce dezavantaje are cartea pe hârtie față de cea de pe digital?
Costel Postolache: A devenit un loc comun vorbirea despre mirosul hârtiei și al cernelei proaspăt imprimate, despre atingerea catifelată a unei coperți bine plastifiate, ori despre mișcarea voluptoasă a paginilor frumos legate. Toate acestea sunt atașări senzoriale, care valorizează elemente secundare ale produsului carte, punând în umbră, componenta esențială – conținutul.
Se poate argumenta în oricare dintre direcții. Orice avantaj poate fi privit ca un dezavantaj și invers. Cartea-obiect, cartea-conținut, cartea-emoție? Fiecare dintre ele există pentru un motiv anume.
Nu poți dărui cuiva de ziua lui/ei un fișier epub. E preferabilă o carte frumos tipărită. Chiar dacă există și opțiunea de a dărui cartea electronică în ambalajul-gadget numit e-reader. E ca și cum ai dărui o bibliotecă. Este, eventual, un act cultural. Dar nu are nici o emoție atașată.
Pentru mine, ca editor, nu există problema unor avantaje sau dezavantaje. Este limpede că în România există o piață reală pentru cărțile tipărite și o piață în formare pentru cărțile digitale. În lume, există piețe, sau segmente de piață, în care volumul vânzărilor de cărți digitale l-a ajuns sau l-a depășit pe cel al vânzărilor cărților tipărite. Îmi este limpede că nu sunt, ca editor, în situația de a pune în balanță avantajele și dezvantajele, cunoscute, cred, de toată lumea, ale celor două formate și de a alege între ele. Singura problemă este aceea de a identifica mixul optim de formate recomandat la un moment dat. Portofoliul de produse va cuprinde, fără posibilitate de scăpare, cărți în format print, cărți în format digital (acestea din urmă neînsemnând doar ebookuri, ci, și mai ales, medii de lectura, medii de învățare etc.)
Vorbim, în fapt de sinergia formatelor, nu de concurența lor. Aceasta este cheia de boltă.
Și pentru că veni vorba de sinergie, trebuie să vă spun neapărat că am inventat un cuvânt nou. Nici nu știți cât de bucuros sunt. E un cuvânt care s-ar putea să facă o bună carieră. Probabil mai bună decât tot ceea ce am făcut eu până acum. Cuvântul este Sinerția (am creat și echivalentele: engl. Sinertia, fr. Sinertie). Vă dați seama că m-am îngrijit de cariera lui internațională. Vă pot da și definiția lui. Sinerția (ant. Sinergia) este procesul de creare a unui efect negativ amplificat (mai negativ decât suma componentelor) prin cumularea unor elemente negative prin ele însele (inerția, rutina, complacerea, indolența, comoditatea). Este opusul Sinergiei. Sinerția este ceea ce ne împiedică să mergem mai departe, să facem lucrurile bine, mai bine, cel mai bine.
Acestea fiind spuse, cred ca opoziția carte tipărită vs. carte digitală este una de de tip sinerțial. În ceea ce mă privește, privesc cartea ca pe un produs determinat de sinergia conținut-formate (atenție: nu format!). De aceea privesc cu optimism viitorul cărții. Chiar dacă, într-un viitor oarecare, cartea nu va mai semăna câtuși de puțin cu cea de astăzi.
Forbes: Nominalizați câteva titluri de cărți pe hârtie care au avut cele mai mari vânzări în activitatea dvs. de editor?
Costel Postolache: E greu să selectezi din miile de titluri la a căror publicare am contribuit, într-un fel sau altul, la mai multe edituri, în aproape un sfert de secol de publishing.
Probabil că emoția începuturilor a marcat cel mai puternic memoria editorului. De la best-sellerurile anilor ’90 de la Nemira (romanele lui Sven Hassel, seria Dune al lui Frank Herbert) la blockbusterele aceleiași edituri din perioada 2010-2011 (Urzeala tronurilor de George R. R. Martin, Jocurile foamei de Susanne Collins), la manualele și cărțile educaționale produse de editurile grupului MediaPro, sau de Aspire Learning Resources (în Australia), ori Corint Educațional în prezent, e un drum lung.
Îmi sunt foarte dragi cărțile pentru copii scrise de mine și publicate la Nemira pe vremea când mai aveam vreme să mă joc de-a cărțile. Iar acum mă implic cu pasiune, poate chiar cu prea multă, în realizarea noilor serii pentru copii publicate de Corint Junior.
Nu pot să nu vorbesc de proiecte recente de mare succes, dezvoltate împreună cu echipa Corint, cum ar fi colectia Corint Istorie, ori materialele școlare auxiliare publicate în acest an școlar de Corint Educațional.
Bestsellerurile anului 2014 sunt indiscutabil titlurile care îl au în prim plan pe superstarul istoric Suleyman. Cele două cărți publicate de Corint, Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem și Hurrem, marea iubire a lui Suleyman Magnificul, deși în cheie diferită, o carte de istorie și un roman sentimental, au fost vedetele anului trecut și continuă să se bucure de un succes remarcabil.
Forbes: Dumneavoastră, în calitate de cititor obișnuit, preferați să citiți cărțile pe hârtie sau cele digitale?
Costel Postolache: Aici cred ca m-ați prins. Deși teoretizez viitorul cărții digitale și mă pregătesc și îi mobilizez și pe alții pentru acest viitor, nu sunt un cititor pasionat pe digital.
Mă informez digital, dar prefer să îmi fac lecturile pe hârtie.
Ca editor, mă consider un dinozaur, un animal pe cale de dispariție într-o lume care își redefinește paradigma de comunicare.
Cititorul din mine este, la rândul lui, un dinozaur consumator de hârtie.
În ambele ipostaze, dinozaurul știe că mai este foarte puțin până când meteoritul va lovi Pământul. Dar asta nu îl împiedică să continue cartea pe care tocmai a început-o.
Forbes: În România, se pot face profituri din vânzarea de e-books?
Costel Postolache: De la lansarea lor, e-bookurile trăiesc ca o rudă săracă a ediției tipărite, sunt un produs secundar. Cel puțin în România.
Sunt puține produsele editoriale concepute direct pentru mediul digital. Mă refer la cele concepute editorial ca produse multimedia, interactive. Cele mai multe produse în format e-book sunt clone (eventual îmbunătățite) ale produselor tipărite.
În aceste condiții e greu de vorbit de o profitabilitate reală pe piața de e-bookuri. În primul rând, pentru că, în cele mai multe cazuri, nu se aplică un sistem real de calcularea costurilor. De regulă, edițiile e-book sunt ediții reziduale, iar veniturile aduse de acestea sunt din categoria wind-fall.
Nu știu un editor care să fi dezvoltat un business sănătos numai din activitatea de publishing digital. Aici vorbesc de publishing și nu de aplicații sau soluții software cu conținut specializat. Acolo este vorba de o altă industrie.
Dar cum granițele dintre industrii au devenit atât de transparente, nu cred că mai putem spune unde se termină publishingul și unde încep soluțiile informatice, iar interpretările sunt posibile în orice direcție.