FacebookTwitterLinkedIn

În anii pre-revoluționari, coloniștii organizau sărbători anuale cu ocazia zilei de naștere a regelui, care în mod tradițional includeau sunete de clopote, focuri, procesiuni și discursuri. În schimb, în vara anului 1776, coloniștii au sărbătorit nașterea independenței simbolizând sfârșitul stăpânirii monarhiei asupra Americii și triumful libertății.

Festivitățile, includeau la acea vreme concerte, focuri, defilări și trageri cu tunuri și muschete, însoțite de primele lecturi publice ale Declarației de Independență, imediat după adoptare.

În Philadelphia s-a desfășurat prima comemorare anuală a independenței pe 4 iulie 1777, într-un moment în care Congresul era încă ocupat cu războiul ce se afla în desfășurare. Tradiția focurilor de artificii a început tot aici, în timpul primei sărbători organizate de Ziua Independenței, atunci când tunurile au tras un salut de 13 focuri în onoarea celor 13 colonii.

După Războiul Revoluționar, americanii au continuat să comemoreze Ziua Independenței în fiecare an, în cadrul unor festivități care au permis liderilor politici să se adreseze cetățenilor și să creeze un sentiment de unitate. Sărbătorile au devenit și mai răspândite după războiul din 1812, în care Statele Unite s-au confruntat din nou cu Marea Britanie, iar în 1870, Congresul SUA a transformat ziua de 4 iulie într-o sărbătoare federală.

Ziua de 4 iulie a devenit, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un obiectiv major și o ocazie pentru întâlnirile de familie, implicând adesea artificii și grătare în aer liber. Cel mai comun simbol al sărbătorii este steagul american, acompaniat de „The Star-Spangled Banner”, imnul național al Statelor Unite.