Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Vreau Twin Peaks!

În aceste vremuri pline de filme și seriale, am urmărit ca un elev cuminte noul sezon al serialului „Twin Peaks”, pe HBO. N-am înțeles nimic, dar mi-a plăcut.
Petre_Barbu.jpg

Am fost și eu un fan, la începutul anilor ’90, al serialului creat de David Lynch și Mark Frost. Parcă personajele filmului, în frunte cu agentul special FBI Dale Cooper, veniseră de pe altă planetă. Totul mă vrăjise: personajele, dialogurile, muzica, tensiunea, umorul… Crima a cărei victimă fusese Laura Palmer mă înspăimântase. (Eram un telespectator inocent, o trufanda, nu bănuiam ce grozăvii vor urma peste ani, la „Știrile de la ora 5”.)

Îmi amintesc, dacă amănuntul ăsta are vreo semnificație, reclamele la țigările Assos, difuzate în timpul episoadelor din „Twin Peaks”. (În acei ani, reclamele la țigări zburdau în programele din prime-time ale Televiziunii Române, legislația audiovizuală permitea.) Mă uitam la „Twin Peaks” și fumam țigări Assos, pe care le cumpăram cu cartonul de la indivizi voioși, care veneau cu baxurile în Piața Romană și vindeau fără bonuri fiscale, fără timbre, fără accize, fără frică. Libertatea căzuse peste români o dată cu „Twin Peaks”. Două lumi diferite: o lume năucită de libertate, care urmărea lumea unui orășel zguduit de o crimă.

Cu mare bucurie m-am avântat, după mai bine de 25 de ani, să urmăresc al treilea sezon din „Twin Peaks”. Cu o campanie de promovare agresivă, specifică HBO, cum să ratez acest eveniment important! (Reclamele la țigări au fost interzise demult, iar eu m-am lăsat de ceva vreme de fumat.)

Am avut o strângere de inimă când i-am văzut pe actori în aceleași personaje: aproape să nu-i recunosc. Probabil că, dacă telespectatorul Petre Barbu al primelor opt episoade din „Twin Peaks” l-ar fi văzut pe stradă, așa, ca într-o secvență din „Twin Peaks”, pe telespectatorul Petre Barbu al acestui sezon ar fi avut aceeași strângere de inimă pe care am avut-o eu, văzându-i pe actorii peste care au trecut atâția ani. Numai actorii îmbătrânesc, iar noi, telespectatorii avem siguranța că rămânem tineri. (La câte generații de telespectatori vin și se duc, telespectatorul este, până la urmă, nemuritor. Numai actorul moare, dar personajul său trăiește.)

N-am înțeles mare lucru din noul sezon „Twin Peaks”, dar mi-a plăcut. Și de data asta am stat lipit de serial, în fiecare săptămână, pe HBO, toată vara, mi-au plăcut personajele, dialogurile, misterele… Crimele m-au înspăimântat din nou.

Trebuia să renunț la acest sezon, o pierdere de vreme, asta ar fi făcut orice om chibzuit cu timpul și emoțiile sale. Mai mult, pe la începutul lui septembrie, am văzut și episodul 18, care m-a băgat complet în ceață, fără să știu că este ultimul episod. Așa încât, am așteptat ca în următoarele două săptămâni HBO să difuzeze un nou episod, am fost chiar tentat să scriu la HBO, ce faceți, dom’le, ați uitat să difuzați „Twin Peaks”?, până când un amic m-a convins: s-a terminat, fraiere! Am trăit o adâncă frustrare: ăsta nu-i finalul, Twin Peaks m-a lăsat în ceață!

Știu că am urmărit acest nou sezon, fără să pricep nimic, pentru că am fost ținut de o ancoră: cel care am fost în anii ’90. De aceea am stat (ca fraierul) lângă noul „Twin Peaks”, pentru a-mi regăsi emoția din acei ani de început de libertate și speranțe. N-am regăsit-o.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii