Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Vreau sub 30 de ani!

Parcurg câteva CV-uri ale unor tineri cu vârste sub 30 de ani. Sunt pline de facultăți, training-uri, cursuri de formare profesională, workshop-uri, proiecte, activități de voluntariat, prezentări, burse, conferințe și specializări. Sunt tineri destoinici.
Petre_Barbu.jpg

Parcurg CV-urile cu uimire: când au avut timp să facă atât de multe lucruri? Cât de repede au îndesat în tinerețea lor atâta învățătură? Citesc aceste texte cu admirație: ce tari sunt! Dar și cu invidie. O invidie pozitivă – cum s-ar spune, nicidecum o invidie „neagră”.

Invidia mea (albă) are și o latură nostalgică. Eu, la vârsta lor, în anii ’80, n-am avut atâtea posibilități și oportunități. Generația mea de tineri ingineri, profesori și medici, pregătită uniform în facultățile de cazarmă ale acelui deceniu, avea un singur scop: să parcurgă cei trei ani de stagiatură obligatorie (departe de casă, departe de orice dorință de a se stabili undeva, în condiții mizere – nu mai are rost să le amintesc!), apoi să-și găsească un rost în sistemul social de atunci (un loc sigur de muncă, un apartament, să-și întemeieze o familie). Dacă tânărul dorea să devină un bun profesionist, trebuia mai întâi să intre în partid, să aibă un dosar curat, așa avea șanse mai mari să progreseze profesional.

Vezi cine sunt ceilalți membri ai generației 2015 Forbes “30 sub 30”

Să nu fiu înțeles greșit: și atunci erau foarte mulți tineri bine pregătiți, pasionați, buni profesioniști, care nu aveau nicio treabă cu politica de partid. Dar aceștia ajungeau mult, mult mai greu în funcții decizionale, pentru că nu aveau o „bază politică”. Se știe, de la șeful de secție într-o fabrică la șeful de șantier, de la directorul de combinat la directorul unui teatru de provincie, toate numirile erau făcute de partidul comunist. (Și acum, după 25 de ani de „democrație”, tot partidul de guvernământ face numirile în administrație și în societăție de stat, modelul s-a conservat.)

Citesc CV-urile acestor tineri în 2015, dar tot la trecut mă gândesc. Mă „roade” un sentiment al ratării. (Vorbesc ca un boșorog decrepit!) Noi n-am avut atâtea oportunități. Am învățat atunci cât se putea învăța. Ne-am distrat atâta cât ni s-a dat voie de la partid. (N-am tras pe nară, pentru că nu erau prafuri. Dar nu prafurile sunt importante!) Am sperat într-o viață mai bună.

Dacă trag linie (poate e prematur să fac asta!) parcă lipsește ceva. Împlinirea? Munca? Seninătatea? S-ar putea să lipsească multe lucruri din acest „raport”, dar cu siguranță ne-a lipsit libertatea. (Puteam s-o scriu cu majuscule, dar am scris-o așa cum am simțit.) Asta ne-a lipsit spre deosebire de tinerii de azi: libertatea de a alege!

Află cine sunt tinerii care au apărut de-a lungul timpului în edițiile Forbes 30 sub 30

Pentru că, intrând în sistemul de învățământ aveam deja traseul (profesional) trasat de partidul comunist: liceu, facultatate (dacă învățai), stagiatură… hai la muncă să construiești „societatea socialistă multilateral dezoltată și înaintarea României spre comunism”! Mă întreb: care societate „multilateral dezvoltată”, care „înaintare spre comunism”? Sentimentul ratării se amplifică: am fost mințit, și-au bătut joc de viața mea! Iar gândul acesta de om frustrat provine tot din faptul că atunci, când aveam sub 30 de ani, nu am avut libertate. Repet: libertatea de a alege ce vreau să fac, ce vreau să muncesc, ce vreau să învăț, unde vreau să trăiesc, cum vreau să trăiesc.

Revin cu ochii pe CV-urile acestor tineri sub 30 de ani. Ocupă funcții bune în companii private. Unii au propriile afaceri. Mici, dar sănătoase. Și mă întreb, oare de ce România nu se schimbă? De ce România nu crește odată cu acești tineri destoinici și tobă de carte? („Creștem odată cu țara!”) De ce România „crește” rău, după niște mediocrități care au învățat de tineri să trăiască din comisioane, să fraudeze statul, să se bage în politică pentru a se îmbogăți prin furt?

Competența și profesionalismul fac puțini bani în România.

GALERIE FOTO: PREMIANȚII GALEI FORBES 30 SUB 30

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii