Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Vise, visuri și pasiune

Cred că viaţa este un proces care doar curge și tot ce putem face este să o lăsăm să curgă. Ideal ar fi să trăim fără regrete și să încercăm să facem cât mai multe lucruri pentru sufletul nostru, să ne hrănim dorinţele prin trăiri și prin emoţie.
celsius corectat final.indd

Îmi amintesc prima oară când fratele meu, Darius, mi-a propus să lucrez cu el în domeniul floristic, nu mai ţin minte dacă am râs, dar cu siguranţă am zâmbit. Nicio clipă nu m-aș fi gândit că într-o zi am să fac asta și chiar o să-mi placă atât de mult.

Nu am să uit când mi-a cerut să mergem împreună la București, noi fiind din Sibiu, să ne întâlnim cu cineva care îi spunea să se mute în București, deoarece are foarte mult potenţial și cum ceea ce creează el este foarte diferit de tot ce era la vremea respectivă. Încercam să-l descurajez, spunându-i că nu o să meargă, și asta poate pentru că eu nu simţeam ce simţea el și nu trăiam ce trăia el; însă nu m-a ascultat și a făcut exact ce a simţit. Poate asta l-a ajutat foarte mult. La scurt timp, fără să stau prea mult pe gânduri, după ce abia începusem să deprind o abilitate într-un domeniu destul de tehnic, am simţit că trebuie să las totul și să mă alătur lui Darius. Astăzi, după atâţia ani, mă gândesc că ăsta a fost drumul meu, drumul lui, drumul nostru.

Îmi amintesc primele nopţi petrecute în atelier cu Darius. Orele treceau și se făcea târziu, oboseala se simţea, somnul mă cuprindea, mă uitam la fratele meu, care era atât de atent și de implicat de parcă abia începuse treaba, și mă întrebam cum se face că, noi doi fiind identici, eu chiar o fire mai activă, un caracter mai ambiţios, simţeam somnul și oboseala, iar el deloc.

Abia după un timp am înţeles, de fapt, că pe Darius nu îl motiva doar responsabilitatea pe care o purta faţă de cineva care îi ceruse un aranjament floral sau un buchet, nici dedicarea cu care făcea lucrurile, ci pasiunea pe care o avea. Era extrem de pasionat de ceea ce făcea, iar pasiunea era mai puternică decât oboseala sau orice altă slăbiciune trupească.

Gândindu-mă bine la începuturile mele alături de Darius, primele aranjamente pe care le-am realizat au fost într-un moment în care fratele meu a venit la mine și mi-a spus că trebuie să terminăm 10 buchete în doar două ore. Mi se părea de-a dreptul imposibil, iar apoi mi-a pus florile în mână și mi-a spus să mă uit la el și să-l urmez, să-i copiez pașii; am făcut tot ce am putut astfel încât buchetele să iasă perfect. A fost o reală provocare pentru mine, însă aș putea spune că așa am învăţat cel mai mult, urmărindu-l pe el în atelier cum crea aranjamente florale, urmărindu-i fiecare mișcare, gest, orice privire aruncată florilor și creaţiilor în sine. În timp, totul a venit natural, iar între noi s-a creat o concurenţă, însă una constructivă. Cred că este foarte adevărat că meseria se fură, nu se învaţă.

Începuturile în București au fost destul de grele, un duș rece, cum obișnuia Darius să spună. Fiind noi pe piaţă, am muncit foarte mult pentru a ne face cunoscuţi și, mai ales, pentru a demonstra de ce puteam fi capabili. După un timp, când Darius ne-a părăsit, am simţit că visul lui trebuie dus mai departe, ca proiectul lui de suflet să își continue drumul. Cumva, simţeam o presiune din partea colegilor, a pieţei, și mai ales o responsabilitate morală… Îmi amintesc la început când îmi era teamă că nu am să reușesc și că am să-l dezamăgesc.  Apoi, dedicându-mi atenţia și implicarea întru totul, încercam să găsesc soluţii cât mai rapide și cât mai eficiente, dar, mai ales, am început să-l înţeleg pe Darius și tot ce încerca să-mi transmită, în special cât de mult își dorea ca prin viziunea lui să schimbe lumea, prin pasiunea lui să devenim mai creativi, mai dedicaţi. Dar, la bază, cred că își dorea cel mai mult să ne ghideze spre a ne descoperi pasiunea și apoi, odată descoperită, să ne dedicăm total acesteia, oricare ar fi fost ea.

Prin ambiţie, foarte multă muncă și cu ajutorul unei echipe care este ca o familie, prin experienţă și feedback-ul clienţilor, am reușit să ne dezvoltăm domeniul de activitate și să prestăm și servicii complementare celor pe care deja le ofeream, astfel creând o agenţie full service.

La scurt timp, prin mari sacrificii și curaj, am cumpărat o casă destul de veche, pe care am transformat-o în sediu și atelier, apoi am continuat mărirea echipei și îmbunătăţirea segmentului de logistică. Și apoi parcă totul a început să prindă formă. Nu am fi visat vreodată ca Maison Dadoo să ajungă unde este astăzi, fără falsă modestie, să reușim să fim pionieri, trend-setteri pe partea de concept, de decor și design floral, și mai ales să educăm cât mai mult.

În final, Maison Dadoo, pentru mine, a devenit un stil de viaţă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii