FacebookTwitterLinkedIn

 

Vila D. Ionescu este una dintre cele mai prestigioase și cunoscute proprietăți ale Bucureștiului pe care o putem admira în apropiere de Bulevardul Kiseleff, o arteră ce poartă același nume, dat în onoarea generalului Pavel Dmitrievici Kiseleff, de peste 180 de ani,

Impozanta clădire a fost construită în stil neoromânesc în anul 1927 și, dincolo de frumusețea volumetriei si a detaliilor, se remarcă prin turnul terminat cu creneluri, un element architectural care are la origine renașterea italiană și care a fost readus în actualitate la începutul secolului XIX.

Arhitectul Toma T. Socolescu este cel care a proiectat aceast minunat imobil și care a reușit
într-un mod fericit sa îmbine un element “străin” cu elemente arhitecturale neoromanești rezultatul fiind acest un o proprietate remarcabilă.

Inspirat din renasterea Italiană, turnul era ceva nemaiîntâlnit la o clădire de acest gen. Faptul că, era ”la modă” în vestul Europei și în Statele Unite, și că a fost cu ușurință și foarte armonios integrat în stilul neoromânesc arată deschiderea și interesul arhitectului român legat de tot ceea ce constituia noutate în domeniu, la nivel internațional.

Provenit dintr-o familie de arhitecți care au marcat arhitectura românească modernă până la al Doilea Război Mondial, Toma T. Socolescu s-a remarcat prin realizarea unor clădiri remarcabile cum ar fi: Palatul de Justiție, Palatul Școalelor Comerciale, Banca Creditul Prahovei, Cinematograful Scala și Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul.
În prezent, numele său este un punct de referință în domeniul artei și al arhitecturii, iar multe din construcțiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice.

Impunătoarea clădire are prestanța unui palat și este alcătuit dintr-un număr de circa 20 camere mari și luminoase, nu mai puțin de 9 bai, bucătării, foișor, cameră tehnică și de depozitare.
Dispunerea imobilului este următoarea: D+P+2E+M, cu o suprafață construită de 950mp și suprafața terenului de 580mp.

Imobilul a fost consolidat între anii 1998 -2002 cu mare grijă pentru păstrearea elementelor originale de arhitectură dar și să corespundă cerințelor din zilele noastre.