Noua formă a legii permite clienților publicitari să cumpere publicitate TV atât direct, cât și prin intermediari (agenții de media sau regii de publicitate). De asemenea, modificările adoptate permit ca facturile reprezentând contravaloarea spațiului publicitar cumpărat să fie emise atât către client (în cazul cumpărării directe), cât și către agenție (în cazul în care achiziția a avut loc prin agenție).
Votul Senatului din 15 iunie este o mare victorie pentru piața de publicitate din România. După doi ani de când Guvernul Ponta a scos această ordonanță din „pălăria” lui Dan Voiculescu, pentru a-și achita „facturile” serviciilor politice prestate de patronul Antenelor, interzicând agențiilor de media să cumpere timpi de publicitate, iată că soarele a apărut din nou pe „ulițele” publicitarilor.
Victoria din 15 iunie, trebuie spus acest lucru!, aparține IAA România și UAPR, organizații profesionale ale industriei de comunicare și marketing, care au făcut lobby în lumea politică pentru a „îndrepta” amestecul brutal al guvernului într-o piață care, cât de cât, s-a dezvoltat natural și concurențial. Pe românește spus, comunitatea de marketing și publicitate ar trebui să dea de băut oamenilor din conducerile celor două organizații. Pentru că n-au stat cu mâinile în sân, pentru că au dus „muncă de convingere” în rândul politicienilor, pentru că au scris comunicate de protest (la timpul potrivit), pentru că au urmărit cu tenacitate parcursul modificărilor legislative ce vizau această chestiune, pentru că au bătut la „uși înalte” și greu de deschis pentru oamenii de rând, pentru că au pus presiune, pentru că s-au descurcat!
Oamenii n-au făcut asta pentru a-și atrage merite personale, ci pentru că au fost responsabilizați de nevoile clienților, de bunul mers al industriei, de comunitatea de business din acest domeniu. În fapt, întreaga lume a publicității românești, așa cum se prezintă aceasta, divizată în orgolii, a dat dovadă de solidaritate, urmărind un interes comun și sănătos.
Cu siguranță, toată această zbatere va intra în „legenda” publicității din România, pentru că „trasul sforilor” pe malurile Dâmboviței, adică acțiunea de lobby, va rămâne un secret din simplul motiv că însăși publicitatea este un business foarte discret.
„Ordonanța Voiculescu” s-a dovedit, în cei doi ani de „funcționare”, o aberație. A fost un document care „a uns pe suflet” pe cei frustrați că agențiile de media câștigă mulți bani, că mută niște bugetele de colo-colo și că nu fac nimic! Dacă ne uităm pe bilanțurile televiziunilor în 2013 și 2014, vom constata că piața TV s-a cufundat în datorii și pierderi. Așadar, n-au crescut veniturile televiziunilor pentru că acestea n-au mai întors rebate-urile către agenții și clienți.
Apoi, ordonanța a condus la creșterea birocrației, care i-a zăpăcit, enervat și descurajat pe clienții publicitari. De asemenea, în 2014, din cauza interdicțiilor prevăzute în ordonanță, agențiile de media și-au văzut profiturile diminuate la cote alarmante. „Forbes România” a calculat că profitul net cumulat al celor 21 de agenții de media active pe piața românească s-a prăbușit cu 93,3% față de cel din anul precedent (când a fost dată „Ordonanța Voiculescu”).
Guvernanții, politicienii și autoritățile române ar trebui să înțeleagă, într-o zi, că cei care câștigă mai mulți bani, corect, cinstit și care își plătesc impozitele și taxele, nu sunt niște „norocoși”, „profitori” ori „dușmani” care trebuie blamați sau eliminați. Mai multe companii cu profituri înseamnă mai mulți bani pentru impozitele către stat.
Așadar, lumea publicității se întoarce în urmă cu doi ani. O ia de la capăt. Poate că acesta este „blestemul românesc”, s-o luăm mereu de la capăt, după ce trecem peste tot felul de „accidente” stupide. „Accidente” pe care nu le provoacă străinii sau „forțele obscure”, ci chiar români de-ai noștri, în speță niște guvernanți atenți să-și onoreze obligațiile către clienții politici.
