Se află pe lista scurtă a celor mai vizitate oraşe braziliene de către străini, devansat fiind doar de Rio de Janeiro şi de cea mai mare metropolă a emisferei sudice, São Paulo. Uneori, înaintea lui în topuri apare şi Foz de Iguaçu, unde turiştii merg să vadă celebrele cascade. Însă Salvadorul, capitala statului brazilian Bahia, seduce prin frumuseţea arhitecturii coloniale, prin vitalitatea tradiţiilor afro-braziliene, prin felul de a fi al locuitorilor. Este locul unde mi-am dorit cel mai mult să ajung şi de care, aşa cum mă aşteptam, m-am îndrăgostit fără leac.
Marea scenă a străzii
Dacă vei păşi pe străzile Salvadorului, pregăteşte-te să fii abordat în orice clipă. Oamenii sunt deschişi, ba chiar exuberanţi; vor să ştie de unde vii, cum e în România, ce te-a adus în Salvador. Vor să-ţi povestească despre ei, despre oraş, să te îndrume. Refuzul sau scurtarea dialogului sunt ofense. Vei remarca faptul că atunci când nu mai susţii privirea interlocutorului, vei simţi o bătaie pe umăr, o atingere pe braţ, ca un „memento“: în Brazilia, vorbirea se face şi cu ochii, cu gesturile, cu tot corpul, iar apetitul pentru comunicare nu se isprăveşte niciodată.
Toată lumea îţi va spune că atracţiile Salvadorului sunt arhitectura colonială, centrul vechi, marele lift Lacerda, care face legătura între Oraşul de Sus şi cel de Jos, gastronomia, capoeira, cultura afro-braziliană, casele memoriale ale lui Jorge Amado, insulele din golf, plajele, biserica Nosso Senhor do Bonfim (plus celelalte zeci de alte lăcaşuri de cult istorice) – şi lista poate continua. Pentru mine, Salvador înseamnă spectacolul străzii. Iar pentru a te bucura şi tu de el nu este nevoie să vii în februarie, în perioada carnavalului, când strada explodează literalmente în culoare şi ritm. Poate că este chiar mai bine să vizitezi oraşul în extrasezon, când e mai calm (lucru, altfel, relativ) şi când ai răgazul de a te bucura de tot ce îţi oferă.
Iar dacă vrei ca vacanţa să rămână una de neuitat, îţi recomand Pestana Convento do Carmo, cu siguranţă cel mai confortabil şi mai fermecător hotel din centrul vechi şi, totodată, unul dintre locurile cele mai bune de unde să porneşti explorarea Salvadorului. Hotelul se află în aşa-numitul Oraş de Sus (Cidade Alta), foarte aproape de Pelourinho, zonă de o importanţă aparte în istoria colonialismului şi sclavagismului în Brazilia. De la Pestana, poţi să străbaţi străduţele la pas, cufundându-te în mulţimea de tineri în bermude şi cu nelipsitele havaianas în picioare, de baiane înveşmântate din cap până în picioare în alb, de vânzători stradali şi de turiştii veniţi din toate colţurile lumii.
Hotelul-mănăstire
Nu doar vizitând centrul vechi al Salvadorului, ci şi aici, în hotel, te vei familiariza cu obiceiurile şi cultura locului. La Convento do Carmo sunt organizate seri în care hotelul devine o adevărată casă a ritmului, instrumentele de percuţie făcând să răsune samba tradiţională. Dar nu lipsesc nici jazzul sau muzica clasică sau gregoriană.
Cunoscând hotelul, te familiarizezi cu o parte din istoria oraşului. „Fostă mănăstire, după cum îi spune şi numele, Pestana Convento do Carmo este primul hotel istoric din Salvador“, îmi declară cu mândrie Taianne Leony, manager. „În interior se află două capele şi o sacristie. Aceasta din urmă, decorată integral în aur, este una dintre cele mai frumoase din lume.“ Lucrările de restaurare au adus la suprafaţă ghiulelele olandeze pe care le vezi azi expuse. Se crede că datează din perioada în care portughezii i-au alungat pe olandezi din Salvador, recăpătându-şi oraşul. „Mănăstirea, ridicată în 1586 pentru a găzdui Ordinul Carmelit, a fost de-a lungul secolelor scena unor evenimente importante din istoria Braziliei“, îmi spune Taianne.
Redecorarea ansamblului s-a făcut păstrându-se şi conservându-se mobilierul vechi mănăstiresc, pe care îl întâlneşti pretutindeni în hotel. Noile interioare abordează un stil clasic, aproape neutru, asta pentru a pune mai bine în valoare piesele istorice. Colonada şi piscina din curtea interioară rămân cele mai importante repere vizuale. Se naşte, astfel, o atmosferă şarmantă, colonial-decadentă, în perfect ton cu zona în care se află hotelul. Şi tocmai asta face din Pestana Convento do Carmo cel mai şic hotel din Salvador, preferat de elita de aici pentru organizarea evenimentelor de familie sau a celor de business. Planul complexului permite împărţirea lui, organizarea unor puncte de recepţie paralele celei a hotelului, „redesenarea“ cadrului în aşa fel încât spaţiul să poată fi adaptat ocaziei.
Secretele bucătăriei baiane
Dar hotelierii mai au un atu: bucătăria condusă de Tereza Paim, o mare iubitoare a tradiţiilor culinare locale. Nu poţi veni în Salvador și să nu te gândești la tot ce are acest loc mai bun de oferit la capitolul gastronomie. Suprafaţa statului brazilian Bahia este mai mare decât a Franţei, iar bucătăria sa, poate, la fel de bogată. Zeci de specialităţi din carne de porc sau de vită, nenumărate tipuri de chifteluţe, din cele mai variate ingrediente, tocăniţe şi clasicele feijoade, cele mai savuroase preparate pe bază de peşte, creveţi şi fructe de mare, o mare varietate de dulciuri şi fructe din care nu doar că nu ai gustat niciodată, ci de a căror existenţă nici măcar nu ştiai – oferta gastronomică baiană este realmente impresionantă.
Tereza Paim ştie totul despre bucătăria baiană. Se consideră autodidactă, chiar dacă a făcut cursuri de gastronomie în São Paulo, Portugalia şi Spania. A obţinut distincţii peste distincţii (Personalitatea anului în gastronomie, Chef-ul anului, Premiul pentru cea mai bună tocană etc.), despre care îmi spune simplu: „Ele vorbesc în primul rând despre trecut, despre lucrurile pe care le-am făcut, care s-au încheiat. Iar eu acum am multe alte planuri“. Informaţia cu adevărat surprinzătoare şi care pune cariera de chef a Terezei într-o cu totul altă lumină este aceea că ea a început de-abia la… 40 de ani. „Atunci m-am decis să părăsesc domeniul telecomunicaţiilor şi să mă dedic gastronomiei.“ Şi a investit timp şi pasiune în studierea bucătăriei tradiţionale baiane, în a înţelege cum erau folosite în trecut ingredientele.
„Este bucătăria baiană cea mai bună dintre toate cele existente în Brazilia?“, o întreb. „Ar fi nedrept să aleg o singură regiune, pentru că fiecare are bogăţia ei, frumuseţea şi ingredientele specifice. Dar dacă chiar trebuie să mă opresc asupra unei singure zone, atunci voi trage spuza pe turta mea şi voi spune: da, este!“, îmi mărturiseşte Tereza, continuând: „Sunt o apărătoare a tradiţiilor gastronomice. Pentru mine, ele constituie o formă de comunicare. Da, preparatele trebuie să fie în primul rând gustoase, dar acest răsfăţ trebuie să treacă dincolo de stomac. Mâncarea trebuie să hrănească şi corpul, şi sufletul“.
Citește și În Regatul Dragonului
De-a lungul călătoriei mele în Brazilia am încercat felurite preparate noi. Însă în Salvador mi-am propus să rămân fidel aşa-numitei carne de sol (un soi de pastramă care, în combinaţie cu untul lichid, devine o adevărată explozie de savoare şi de calorii). Am vrut să aflu de la Tereza ce aveam să ratez. „Din bucătăria baiană ar trebui neapărat să încerci tocăniţele, anduzada (carne uscată, carne afumată, cârnaţi afumaţi, cârnaţi proaspeţi, coaste de porc şi fasole de Angola), bobó (tip de mâncare tradiţional cu sos pe bază de manioc), bolinho de feijoada (chifteluţe de fasole neagră umplute cu diferite tipuri de carne), cocada (desert din nucă de cocos) şi quindim (desert din nucă de cocos şi ouă).“ La Convento do Carmo, Tereza nu găteşte doar preparate tipice baiane, ci şi feluri specifice altor zone. O întreb ce îmi recomandă din meniu, iar răspunsul ei vine rapid: „Picanha (cotlet file) de carne do sol, moqueca mista (tocaniţă de fructe de mare, creveţi şi peşte) şi creveţi în ulei de palmier şi ghimbir“. Mai e nevoie să adaug că în Salvador nimeni nu pare să se teamă de grăsimi, colesterol sau gluten?
La pas, prin Salvador
Mă întorc la Taianne curios să aflu de unde sunt turiştii care aleg acest hotel. „Vin din cele mai diverse ţări, dar mai ales din cele europene, atraşi de specificul hotelului şi de faptul că suntem un grup portughez“, îmi răspunde managera de la Convento do Carmo.
După ce ai explorat hotelul, te-ai desfătat cu minunatele bucate gătite de Tereza Paim şi te-ai relaxat pe şezlong, la piscină, e momentul să începi să descoperi oraşul. Sfatul lui Taianne este să începi cu împrejurimile: „Cartierul în care ne aflăm se numeşte Santo António; este o zonă inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Nu trebuie să ratezi muzeele, bisericile, casele de secol XVI. Îţi recomand să participi la evenimentele culturale, să vezi plajele, să cunoşti religia, dansul şi muzica specifice Salvadorului“.
E drept, pentru a face toate acestea cum se cuvine, pentru a cunoaşte bogata cultură a locului, o vacanţă nu-ţi va fi de-ajuns. Dar ceva îmi spune că şi tu, după ce ai văzut Salvadorul, te vei întoarce.
