În Spania, este „cerrado”, în Italia „chiuso”, iar în Germania „geschlossen”. Pretutindeni, semnele spun că Europa este închisă pentru afaceri. Eforturile guvernelor de a împiedica răspândirea virusului, care a ucis 90.000 de oameni la nivel mondial, au determinat luarea la măsuri dramatice.
În fabricile de pe continent domnește liniștea. În orașe și sate, supermarketurile și farmaciile sunt deschise, dar librăriile, barurile și magazinele de mobilă s-au închis.
Unii angajați își primesc o parte din salariu în timp ce așteaptă reluarea vieții normale; mulți alții lucrează de acasă; unii, din păcate, au fost concediați.
Mii de firme – de la hoteluri de familie până la cafenele – s-au închis și se bazează pe sprijinul guvernamental pentru a trece peste această perioadă. Alții par mai norocoși, văzând că cererea din zona în care activează crește, deși se confruntă cu propriile probleme, mai ales în ceea ce privește asigurarea materiilor prime.
Iată câteva dintre poveștile lor, documentatr de jurnaliștii de la Bloomberg.
Hotel Corisco
Hotel de familie cu 24 de camere, cu sediul în Tossa de Mar, Costa Brava, Spania.
Hotelul Corisco, situat de-a lungul Coastei Mediterane, se pregătea pentru sezonul de vară, când, în Spania, s-a impus carantina. Evident, și-a închis porțile
Dar cu ceva vreme înainte, Maria Teresa Coris s-a gândit la supraviuțuirea familiei sale și a acționat de una singură.
„Locuiesc la hotel împreună cu tatăl meu, care are 86 de ani, și cu fiul meu. Așa că eram foarte îngrijorată. M-am întrebat, dacă ar trebui să mai primesc clienți în hotel. Am decis să anulez rezervările într-o zi de miercuri, iar carantina a fost decretată sâmbătă. Am crezut că oamenii nu vor înțelege de ce anulam rezervările, dar s-au conformar toți. M-am gândit la vârsta la tatălui meu, la angajații mei și la familia mea. ”
Maria Teresa Coris și-a concediat temporar trei angajați și nu a mai angajat alți doi pe care plănuise să îi aducă în vara acestui an. Cei din urmă se alătură celor zeci de mii de lucrători temporari din industria turistică din Spania, care, probabil, au ratat unica șansă de a munci cu normă întreagă, în această vară.
După ce prim-ministrul Pedro Sanchez a dispus măsurile de carantină, un ofițer bancar a sunat-o pe Coris, spunându-i că ar trebui să profite de împrumuturile de aproape 100 de miliarde de euro acordate de guvern.
Săptămâna trecută, a primit un împrumut de 40.000 de euro cu o rată a dobânzii de 1,5%, oferit de Banca de Stat din Spania. Trebuie să îl returneze anul viitor, dar, între timp, își va achita costurile fixe: electricitatea, gazul, apa și plățile pentru furnizori rămase restante de luna trecută.
„Nu vom mai avea niciun venit, dar facturile se vor emite în continuare”, a spus ea. Coris încearcă să obțină și un alt împrumut și este încrezătoare că fondurile o vor ajuta să intre în vară. Până atunci, Coris postează fotografii cu Marea Mediterană pe Facebook pentru oaspeții care vin regulat, dar și pentru clienți potențiali noi.
„Încerc să fac tot ce pot și să îi anunț pe oameni că suntem aici și că îi așteptăm. Când situația va fi mai bună, ne vom întâlni din nou.”
Terry Groenen
Agent de modeling, cu sediul în Groenekan, Olanda.
Fiind în afaceri de doar un an și jumătate, Terry Groenen a plâns atunci când guvernul olandez a anunțat că va da amenzi pentru adunările mai mari de trei persoane. Aceasta a pus capăt ședințelor foto la agenția sa, „Inbetween Models”; dacă perspectivele sunt sumbre pentru întreaga economie, nu sunt mai bune nici pentru agenția sa. Companiile sunt reticente, în această perioadă, să investească în marketing.
Numărul de cazuri de COVID-19 în Olanda este mult mai mic decât în Italia și Spania. Ca mulți alții, Groenen, în vârstă de 25 de ani, s-a agățat inițial de speranța că autoritățile vor controla răspândirea bolii și restricțiile vor fi ridicate. Dar această speranță a dispărut.
„Dificil este că nu știu când se va termina acest lucru”, a spus ea. „Asta mă sperie. Mai întâi ni s-a spus că acest blocaj va dura până în aprilie – acum s-a prelungit până în iunie.”
Groenen intenționează să solicite ajutorul guvernamental pentru angajații independenți. Dacă se califică, venitul ei va fi suplimentat retroactiv de către guvern la 1.500 de euro net pe lună – așa-numitul venit minim social – de la 1 martie până la cel puțin 1 iunie.
„În fiecare zi am o listă de activități. Variază de la curățarea biroului până la alte activități administrative ”, a spus ea. „Până în prezent, îmi țin mintea ocupată, dar dacă mă gândesc la perspectiva că situația ar putea dura încă două luni, simt că înnebunesc.”
ebm-papst
Cu sediul în Mulfingen, sudul Germaniei.
Produce ventilatoare și componente pentru dispozitivele medicale, autoturisme și aparate de aer condiționat.
Ventilatoarele pentru tratarea pacienților spitalizați cu COVID-19 sunt foarte necesare , iar ebm-papst se străduiește pentru a satisface cererea ridicată de componente. Deși de obicei face 100.000 de astfel de ventilatoare pe an, acum are solicitări pentru 1,5 milioane.
Problema este extinderea liniei sale de asamblare și, de asemenea, aprovizionarea cu diverse componente, în condițiile în care mare parte a economiei este închisă.
„Producția nu poate crește atât de repede, deoarece nu avem instrumentele necesare extinderii”, a declarat directorul executiv Stefan Brandl. „Cu excepția personalului, care există.”
„Erau companii care doreau să-și închidă fabricile în perioada sărbătorilor de Paște. Acum îi încurajăm să continue producția ”, continuă același Stefan Brandl.
În timp ce există o presiune asupra ventilatoarelor, alte unități de la ebm-papst, care au un număr total de 15.000 de angajați, sunt inactive. Acesta este cazul diviziei care furnizează componente producătorilor de automobile precum Daimler și Volkswagen. La fel ca alte milioane de persoane din Germania, personalul este inclus în Kurzarbeit, un program în care statul le plătește salariile pentru a preveni disponibilizările.
Pe lângă cele 750 de miliarde de euro anunțate de guvern pentru combaterea dezastrelor economice, Banca de Dezvoltare KfW pune, de asemenea, la dispoziție 500 de miliarde de euro pentru companiile aflate în dificultate.
„Probabil că vom dori să revenim pe alte linii de credit”, a spus Brandl. Dar se teme că va fi o aplicație prea complicată pentru întreprinderile mici. „Întrebarea este dacă poți face acest lucru fără birocrație.”
Laurent Gerbaud
Cu sediul la Bruxelles, Belgia.
Producător de ciocolată și proprietar de cafenea.
Pandemia nu ar fi putut veni într-un moment mai rău pentru Laurent Gerbaud, un producător de ciocolată care și-a deschis magazinul și cafeneaua în centrul orașului Bruxelles în urmă cu 10 ani. El și echipa sa – șase angajați cu normă întreagă, precum și 25 de studenți – tocmai se pregăteau de Paște, ceea ce este „cu adevărat important pentru că este ultima mare vânzare înainte de vară. Mai, iunie, iulie, august sunt luni cu venituri super mici din cauza căldurii, iar oamenii își doresc înghețată sau bere.”
Ca magazin alimentar, Gerbaud a fost lăsat să rămână deschis, chiar dacă guvernul belgian a înăsprit treptat restricțiile. Însă fără turiști sau localnici pe stradă, el acoperea doar 10% din cifra de afaceri normală și și-a închis magazinul pe 18 martie. Ca mai mult de 1,25 milioane de lucrători belgieni, angajații său synt acum în șomaj temporar, ceea ce înseamnă că primesc 70% din salariu de la guvern. Gerbaud simte asta pe propriul buzunar.
„Acum sunt bine, dar în prima săptămână, 12-18 martie, pur și simplu nu am putut dormi din cauza stresului.” Își vinde o parte din stoc printr-un site web de mâncare gourmet din zonă. Acest lucru îi aduce aproximativ 15% – 20% din venitul normal și îl ajută la plata facturilor. Stocul prea perisabil pentru a fi vândut sau livrat îl oferă spitalelor.
Dacă situația nu se normalizează până la sfârșitul lunii mai, „va fi o problemă reală” pentru afacerea sa, a mai spus Gerbaud. Și nu este îngrijorător doar viitorul apropiat. „Întrebarea este și ce vom face după? Cine va putea totuși să cumpere ciocolată, să meargă la restaurante, să petreacă? ”
The Drapers Arms
Cu sediul în Islington, Londra, REGATUL UNIT.
Pub și restaurant.
Era februarie, când proprietarul restaurantului The Drapers Arms, Nick Gibson, a început să aplice ordinele de dezinfectare a mâinilor și să instruiască personalul cu privire la curățarea meselor și la distanțarea față de ceilalți.
Chiar și cu o săptămână înainte de a decide să închidă, veniturile sale au scăzut cu 10-15%; pe măsură ce anulările evenimentelor – nunți și petreceri au venit ca un val, guvernul a încurajat patronii să respecte deciziile oamenilor. Automat a devenit evident că trebuia să închidă. Afacerea a încetat să mai funcționeze pe 22 martie, cu doar câteva zile înainte de Ziua Mamei, o sărbătoare care, în mod traditional, umple restaurantele din toată țara.
„Mi-am dat seama că nu este sustenabil să mai țin deschis, întrucât vedem anulările care vin într-un ritm incredibil”, a spus Gibson.
„Decizia pe care a trebuit să o luăm a fost dacă vom continua să facem ceva. Suntem cunoscuți pentru plăcintele noastre, așa că ar trebui să ne transformăm într-un magazin de plăcinte cu serviciu de livrare. Dar am decis să nu facem asta din motive de siguranță a personalului și, pentru că, probabil, nu vom fi profitabili. Este nedrept să-mi expun angajații, obligându-i să vină la muncă.
Angajații săi sunt acum incluși într-o schemă guvernamentală care le plătește 80% din salariu.
În ceea ce-l privește pe Gibson, este optimist și recunoscător pentru tot ajutorul guvernului, inclusiv amânarea unui impozit pe vânzări de 80.000 de lire sterline, lucru care l-a ajutat să plătească restul de salariu pentru angajați. Încă mai calculează costurile și pierde în jur de 30.000 de lire sterline pe săptămână din cauza închiderii. De asemenea, el trebuie să acopere chiria și să plătească furnizorii pentru materiile primite achiziționate cu mult înainte de carantină.
„Nu se mai fac plăți anticipate”, se gândește Gibson. „Afacerea noastră nu mai poate funcționa și nu știm când ne vom putea relua activitate. Rămânem fără niciun ban.”
Articolul original în limba engleză poate fi citit aici AICI.
