Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Viaţa ca investiţie

Nu sunt adepta listelor interminabile sau a declarațiilor grandioase de intenție făcute la final de an. Cred, în schimb, într-o singură decizie asumată, ca o mantră pentru noul capitol simbolic ce se deschide în fața noastră, la fiecare 12 luni calendaristice. Iar în 2015 vreau un singur lucru: să fiu un investitor mai bun, din toate punctele de vedere.
Didi_buna

Haideți să facem astfel încât fiecare lucru în care investim ceva anul acesta – fie bani, timp sau energie – să dea un randament pozitiv la final. Contabilitatea nu se va face în cifre, ci în satisfacția pe care o vom avea anul viitor, pe vremea asta, trăgând linie sub o foaie cu antetul ,,2015”. Acea satisfacție care ne va face să ne uităm cu drag în urmă, la toate lucrurile frumoase pe care le-am bifat, în loc să oftăm și să ne promitem, la fel ca Revelionul trecut, că „la anul va fi cu totul altfel”.

Teoria o știm bine cu toții: e mai bine să cumpărăm mai puțin și mai bun; să punem pe primul loc calitatea, nu volumul; să alegem cu grijă cu ce ne consumăm timpul și cu cine; să fim selectivi și să nu ne mulțumim cu jumătăți de măsură. Să trăim intens prezentul și să îndrăznim să părăsim închisoarea lui „de mâine/luni/săptămâna viitoare”, fiindcă tot ceea ce avem e acum și aici.

Totuși, drumul până la practica efectivă se lovește de obligații, conjuncturi, tentații, slăbiciuni, promoții irezistibile și, mai ales, de acea voce interioară care ne minte că putem umple goluri sufletești cu obiecte cumpărate „la superofertă”, că putem pansa singurătăți prin prietenii de conjunctură și că ne putem păcăli setea de experiențe autentice cu întâlniri și evenimente de conveniență. Doar că viața nu se îndulcește cu asemenea substitute la fel de ușor ca o cafea în care amesteci o jumătate de linguriță de zaharină. Rămâne la fel de amară.

Am susținut în multe articole ceea ce eu numesc „matematica modei”, iar modelul se poate extrapola în orice alt domeniu al vieții. Uitându-mă în dulap, observ că lucrurile pe care le-am cumpărat cu cel mai mare drag în anul care a trecut n-au fost impulsuri culese din raftul de reduceri, ci lucruri pe care mi le-am dorit, pentru care am așteptat și în care am investit adesea sume echivalente cu un raft de „chilipiruri”. Totuși, împărțind prețul lor la numărul de ocazii în care le-am etalat, costul per purtare s-a dovedit de cele mai multe ori mai mic decât al tuturor obiectelor „așa și așa”, cumpărate pentru că păreau „de neratat”. La fel se întâmplă cu experiențele și oamenii între care ne împărțim timpul: o seară petrecută cu un bun prieten sau un atelier de o zi pe o temă care ne pasionează pot cântări mai mult în economia unei vieți decât zeci de serate adormitoare și de evenimente bifate pentru că trebuie, pentru că dă bine, pentru că…, pentru că…, pentru că…

În cartea „Arta simplității”, de Dominique Loreau – o scriitoare de origine franceză care și-a petrecut o bună parte din viață în Japonia – am citit cândva un lucru care mi-a rămas în minte pentru totdeauna: „Cumpărăm întotdeauna o parte din noi înșine atunci când achiziționăm ceva. E mai bine să aveți visuri minunate decât realități mediocre”.

Când investim în ceva anul acesta, să o facem pentru că simțim din tot sufletul și cu toată convingerea, altminteri să trecem mai departe, senini, știind că n-am ratat nimic memorabil. Când trăim ceva, să fim prezenți sută la sută în moment, fără ca gândurile să ne zboare în toate părțile. Să ne alegem cu atenție și asumare carierele, hobby-urile și dorințele și să îndrăznim să decidem cine merită cu adevărat timpul nostru. Asta înseamnă să spunem „nu” mai des, ca să putem spune „da” – mai rar și mai semnificativ – lucrurilor care ne pot aduce înapoi o parte din noi înșine.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii