Cautare




, Contributor

Între noi părinții |
|

Veronica Schmidt: “Copiii se iubesc nemărginit și necondiționat”

Elementul numărul unu în parenting este acela de a trăi frumos. Tot ceea ce facem în prezența copilului nostru, începând cu felul de a vorbi, a privi, a iubi până la cele mai mici gesturi și obiceiuri este, în viziunea mea, definiția parentingului. de Veronica Schmidt, Foto: Adi Stoicoviciu
 aboneaza-te
EA3Q1059_ok

Copilul este elevul exemplar, care, odată cu limba maternă sau paternă, va prelua și limba dascălilor aleși de noi. Este compromisul care nu poate fi ignorat atunci când vorbim depre parentingul de astăzi, pentru că aproape fiecare copil nou-născut este pus în brațele bonei de către părinții ocupați, bonă care are un portofoliu de multe ori neconcludent, cu CV prezentat de agenții. Dar această alegere este impusă de ritmul vieții de astăzi și este complet diferită de educația pe care ne-au oferit-o părinții noștri, fără străini, eventual ajutați doar de bunici. Am reținut un panou publicitar pe care l-am interpretat ca pe un semn pentru că era cu puțin înainte de nașterea lui Ann Kathrin, în care cineva mângâia pe cap un copil, iar mesajul suna astfel: ,,Copilul tău este leit Bona!”. Aceasta este o realitate tristă cu care se confruntă societatea de astăzi. Acest mesaj mi-a trezit un instinct de apărare care m-a forțat să schimb această regulă în familia mea, eu fiind figura principală din viața fetiței mele. Dar încă mai am de recuperat la fiul nostru Dennis.

Copilul va fi judecătorul nostru, pentru felul nostru de a fi, de a trăi, de a face anumite alegeri pentru el sau pentru noi. Am înțeles că arta de a trăi frumos este ceea ce nu necesită cuvinte, copilul crește lângă noi și prin noi asimilează de la lucruri simple până la cele complexe. Nu este necesar tonul educativ-imperativ pentru a transmite copilului ceea ce poate fi arătat prin simpla prezență, atitudine sau exemplu personal. Nu este necesar să-i spui cum să mănânce, trebuie doar ca noi să mâncăm frumos. Copilul interior fericit este cheia adultului împlinit și realizat, iar pentru asta trebuie să ne iubim copiii și să le oferim un exemplu pozitiv prin tot ceea ce ei văd în casă.

Dacă eu mă trezesc dimineața și culeg flori în grădină, așa face și Ann Kathrin. Florile ne încarcă, iar pe mine una mă ajută să mă detașez de ceea ce nu am reușit „ieri“, știind că datorită acestei terapii voi reuși „astăzi“. Dacă eu amenajez o casă, o grădină, o pensiune, pentru că am această pasiune de a schimba „lumea“ din jurul meu prin decor și detalii, așa face și ea. Mă cheamă cu sufletul la gură să-mi arate cum a decorat casa păpușilor, pe care, ca și mine, întotdeauna o va achiziționa goală și își va pune amprenta ei. Oricât de frumos ar fi un hotel modern, Ann Kathrin întotdeauna va aprecia unul clasic, cu mobilier antichizat, pentru că și această preferință a prins-o de la mama ei.

Anul trecut, înainte de sărbători, Ann Kathrin m-a fascinat cu imaginația ei creativă, atunci când am confecționat un brad împreună cu elevii noștri din programul de suport educațional al Fundației M. Schmidt. Cu acest prilej le-am explicat copiilor cum, prin imaginație, putem să dăruim viață unei buturugi, unor crengi uscate, devenind prin forma aleasă un obiect util sau chiar de artă. Astfel, Ann Kathrin a strâns gunoaie prin sat și, cu ajutorul lui „Nea Ivan“, a confecționat un tomberon conic din plasă verde pe care l-au umplut cu deșeuri vopsite în diverse culori și presărate cu sclipici. Brazii copiilor s-au vândut la licitație și a fost prima lor contribuție financiară pentru a-i ajuta pe alți copii din cadrul Fundației Salvați Copiii.

Dorința copilului nostru de a ne copia este șansa de a transmite ceea ce este mai bun din noi, deși el va avea drumul lui și alegerea lui. Odată ajunși în grădiniță, școală, manierele și educația de acasă se intercalează cu cele din mediul în care se dezvoltă. Deși acesta este ales de noi cu atenție pentru binele copilului, depinde deseori de alți factori, în care influența noastră ca părinți devine insesizabilă. Fiecare copil cu care interacționează are „bagajul lui de acasă“. De aceea este atât de importantă sămânța pe care o sădim. Înainte ca el să preia din influența mediului la care este expus zilnic, este important să fundamentăm valorile de acasă cu care va rămâne pentru totdeauna, pe care chiar dacă le va ignora în adolescență, se va reîntoarce la ele ca adult.

Am un adolescent și înțeleg foarte bine că vine perioada când va ignora cele învățate în familie pentru a fi respectat în gașca de prieteni. Dar eu știu că credința, dragostea, sărutul mamei, indispensabile când sunt mici, dar ignorate vehement în adolescență, vor deveni într-o bună zi o necesitate. La fel se va întâmpla și cu rugăciunea către Dumnezeu, ei amintindu-și de rugăciunile de seară rostite alături de mama lor atunci când vor deveni maturi spiritual. Este greu să acceptăm că, pentru o perioadă, pierdem controlul educațional, iar copilul își revine undeva după vârsta pubertății, cu tot ceea ce am sădit în cei 7 ani de acasă, dar nu înainte ca noi, părinții, să trăim un șoc, acela al schimbării. Copilul preia modelul extern, mult mai puternic și colorat, permisiv. Până se maturizează este o luptă permanentă, între modelul de acasă și cel din afara ei și, de multe ori, doar ca adult realizează că amprenta din copilărie este cea care îl formează și îl echilibrează. Am înțeles că munca cea mai grea pentru noi este să găsim Timpul, atât de necesar pentru copiii noștri, pentru că Timpul este singurul care nu poate fi oprit.

În cazul fiului nostru Dennis, fiind foarte nesigură ca mamă la 20 de ani, de dragul lui și de frica de a nu greși, am pus pe umerii bonelor, grădinițelor, școlii, profesorilor ceea ce trebuia să fac eu – să fim cât mai mult Timp împreună. De dimineață până seara mergea la meditații și cercuri, ca nu cumva să rateze ceva. Așa gândeam atunci, dar efectul a fost altul. În timp a ales să fie doar cu prietenii și să stea la școală până târziu, mai puțin cu noi. Și nu este vina lui, ci doar a mea. Acum am înțeles că simpla prezență ca părinte educă mai mult decât orice, încrederea și siguranța, atât de importante pentru ei la orice vârstă. Ca mamă a unei fetițe de 8 ani și a unui adolescent de aproape 16 ani, nu pot să nu privesc parentingul dintr-o perspectivă mult mai largă. Se pot folosi tehnici noi, dar întotdeauna cea mai bună metodă este iubirea necondiționată pentru copiii tăi.

Important este și felul în care reușim să reglăm stresul copilului de peste zi. Nu cred că există un copil care nu a întâmpinat o supărare, o frustrare sau un vis urât care să-l necăjească. Și aici pot veni cu un sfat care a funcționat în cazul nostru. Seara discutam despre întâmplarea nefericită de peste zi și, pentru a o înțelege mai bine, inventam o poveste care ne ajuta să uităm de supărare. Povestea este universul magic prin care îi transmiți copilului ceea ce vrea să audă, să simtă, într-un limbaj înțeles de el. Așa am ajuns să inventăm povești. Iar acum Ann Kathrin vrea chiar să publicăm unele dintre ele.

Cât despre sfaturi, există unul singur – iubiți-vă copiii nemărginit și necondiționat!

 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii