Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Unde… în 2020

Mă gândeam, zilele trecute, ce aș spune dacă cineva m-ar întreba care este cel mai frumos cuvânt pe care îl cunosc. Mi-au trecut ca fulgerul prin minte nenumărate cuvinte, fiecare dintre ele însoțit de diverse stări îmbrăcate, precum cadourile, în diferite tipuri de ambalaje. Și cum primul dar pe care îl primim este viața, am început să mă gândesc ce aș alege drept cuvânt-cheie pentru mine însămi pornind de aici.
Otilia Astrosky_Contributor_BW

Brațele mamei, căldura și duioșia zâmbetului, săruturile și îmbrățișările afectuoase sunt, fără îndoială, pe tot parcursul vieții noastre, cele mai constante declarații de dragoste. Un părinte râde de râsul nostru, varsă o lacrimă la bucuriile noastre, iubește iubirea noastră, suferă fricile noastre, trăiește intens bucuriile și necazurile noastre, dar mai ales împărtășește speranțele și visurile noastre. Alături de părinți, oriunde și orice ai fi, te simți mereu acasă.

Poate că nu conștientizăm mereu, dar acasă este, fără îndoială, locul unde crești abia așteptând să pleci și îmbătrânești abia așteptând să te întorci, într-un fel și pentru că, deși picioarele noastre urmează drumul inițiatic, inima rămâne mereu acolo. Purtăm cu noi dorul de (a)casă, indiferent dacă locuim la o casă distanță sau peste mări și țări. În călătoria vieții, pornim de acasă pentru a ne căuta norocul, iar când îl găsim, exact cum spune poetul, primul lucru pe care simțim nevoia să-l facem e să ne întoarcem acasă să ne bucurăm de/cu el împreună cu toți cei pe care îi iubim și cu care ne simţim… acasă.

Iubesc foarte tare ceea ce fac și poate tocmai de aceea, oricât de dificilă sau complicată e uneori activitatea profesională, niciodată nu am trăit disconfortul efortului generat de muncă. Poate vi se pare ciudat, însă, pentru mine, și la serviciu e acasă. Îmi sunt dragi acțiunile, oamenii cu care stau, emoțiile pe care le împărtășesc, discuțiile pe care le am, în aceeași măsură în care îmi place locația, mobilierul, armonia și echilibrul din tot. Timpul petrecut la serviciu este atât un prilej de educare intelectuală și de abilități practice la nivel profesional, cât și o modalitate de cunoaștere, interrelaționare, dezvoltare personală și optimizare la nivel uman. Mi-am dorit întotdeauna și mă bucur mult că am primit această șansă să fiu alături de oameni de la care învăț mereu ceva nou. De la un program de calculator modern până la o rețetă culinară, de la o nouă strategie de business până la cele mai noi tendințe ale modei, de la felul în care se realizează cele mai interesante tutoriale video până la modul în care păstrezi trandafirii viguroși și înfloriți din ghivece mai mult timp, de la tehnici interesante de design, fotografie sau tehnologia informației până la cum se gestionează eficient timpul dedicat propriei persoane, persoanei iubite sau copiilor de grădiniță sau școală și așa mai departe. Vorbim de toate, și bune, și mai puțin bune, și vesele, și triste… ca acasă. Suntem alături unul de altul, atât în cele mai fericite momente ale vieții, cât și în cele care ne dau dureri de inimă.

Și apropo de inimă… Ne îndrăgostim și știm că iubim când alături de omul ales te simţi… ca acasă. Poți vorbi orice, oricât, poți tăcea la fel de bine, pentru că „după ce vă regăsiți vocile, umpleți tăcerile”, știi că dacă te-ai împiedicat și ai căzut, nu înseamnă că mergi în direcția greșită, ci doar că nu ai fost atent, dar mai ales afli că nu pentru frumusețe te-ai îndrăgostit, și nu de teamă că îmbătrânești iubești.

Într-un fel straniu, deși ai ocazia în multe tipuri de relații (de familie, de prietenie, de colegialitate etc.), abia alături de o astfel de persoană căreia îi oferi, nu doar de Sărbători, inima întreagă, înțelegi cu adevărat ce înseamnă împreună. Când iubim, ne străduim permanent să devenim mai buni, atât pentru noi, cât și pentru cei a căror casă e în inima noastră. Și atunci, totul prinde contur, culoare, ca și cum întreg universul se alătură cu energia sa demersului nostru și simțim acasă exact cum ne simțim inima. E și firesc, de fapt, pentru că știm că acasă e locul unde cineva chiar observă că nu ești acolo, pentru că iubirea începe acasă și chiar nu contează, așa cum ne și învață Maica Tereza, cât de mult acționăm, ci câtă iubire punem în acțiunile noastre. Și e atât de frumos să știi că iubești pentru că te bucuri că ai ajuns acasă, o casă nenumindu-se acasă până când dragostea nu se mută în ea.

„Şi vrei să fii acolo unde cineva mereu te-aşteaptă”, vorba celor de la Carla’s Dreams. Acolo, Acasă, unde e inima ta!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii