Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

Unde beau bucureștenii ceai?

Nu am multe obsesii, însă pe cele pe care le am, le cultiv cu îndârjire. Cărțile, cafeaua și ceaiurile sunt cap de listă. Și cum biblioteca mea e bine dospită, iar relația cu cea mai bună cafea este deja stabilă și de lungă durată, m-am hotărât să mă ocup de cel de-al treilea răsfăț: ceaiul.  
Infinitea_winter16_005

Primul lucru pe care l-am făcut atunci când m-am mutat în București a fost să îmi fac o listă de ceainării. De vizitat, de inspirat, de băut ceai, de scris, de întâlnit cu oameni buni. Ceainăriile mi s-au părut întotdeauna oaze de liniște. Locuri în care te poți pierde ușor de zgomot, de agitație și de preamult.

Țin minte că atunci când eram mică, ceaiul era medicament. Ceai de mușețel dacă erai moleșit, ceai de mentă dacă te durea capul sau ceai de tei dacă te încerca vreo viroză. Lichidul fierbinte cu aromă subtilă clocotea în ibricul roșu de pe aragaz și se turna întotdeauna în căni mari, alintat cu două-trei lingurițe de miere. De salcâm. Ori polifloră.

Singurele două „revolte“ personale erau împotriva ceaiului de pelin și a celui de urzică, ambele percepute drept „pedepse“. Nici astăzi nu am reușit să ne împrietenim. Mult mai târziu, abia în liceu am descoperit infuziile de fructe și ceaiul verde. În facultate m-am delectat cu primul ceai alb. În București însă am cunoscut tabietul ceaiurilor lungi și toate gesturile care îl însoțesc.

Ceaiul, în cifre

Ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din lume. După apă, evident. Există multe tipuri de ceai, în funcție de nivelurile de oxidare sau de locul în care sunt produse: alb, verde, galben, oolong, roiboos, matcha, puerh (se oxidează în ani de zile) sau negru.

Cele mai cunoscute soiuri de ceai negru includ ceaiurile din Darjeeling, Assam, ceaiul turcesc și Ceylon. (Specialiștii în ceaiuri declară cu mâna pe inimă că infuziile nu intră în categoria ceaiurilor, însă pentru că în România se consumă din belșug, vom vorbi și despre ele).

China este de departe cel mai mare consumator de ceai, cu o industrie de 1,6 miliarde de lire sterline pe an. Consumul per persoană oferă însă o paradigmă foarte diferită: Turcia, Irlanda și Marea Britanie sunt cei mai mari băutori de ceai din lume. Dacă media consumului pe cap de locuitor în Turcia este de 3,16 litri, irlandezii și englezii beau puțin peste 2 litri. Românii se situează în studiul semnat de Statista.com printre ultimele zece locuri (mai bine decât Grecia, Portugalia sau Brazilia), cu doar 0,07 litri de ceai pe cap de locuitor/an.

Categoriile ceaiurilor de nișă continuă să depășească categoriile „tradiționale“ ale pieței, explică, într-un studiu, Gary Hemphill, Managing Director of Reserch al companiei Beverage Marketing Corp. Tot el a observat și o încetinire a vânzărilor la începutul anului 2017, dar menționează că ceaiul RTD (ready to drink) este un „câștigător“ cu un procent de 4,8% din piață, în creștere cu 641 de milioane de galoane în ultimii zece ani, până la sfârșitul anului 2016.

CITEȘTE ȘI #RespectYourself

Să nu ne îndepărtăm de subiect și să rămânem la ceai, în București.

La ceai, prin Cotroceni

Îmi aduc aminte foarte bine vara târzie în care am ajuns în Infinitea. O descoperisem în recomandările unor amici, dar și în câteva topuri cu titlul „Cea mai frumoasă ceainărie“. Așa că am mers să mă conving cu propriii ochi și cu propriile simțuri pe Str. Dr. Grigore Romniceanu nr. 7.

Era prima dată când ajungeam în Cotroceni și nu mai știam pe unde să-mi odihnesc privirea. Într-un final, am ajuns în „Salonul de carte și ceai“ și m-am delectat cu un ceai verde cu iasomie, cu muzica în surdină și cu lumina difuză a zilei ce se termina.

La Infinitea am revenit de multe ori, fie pentru interviuri, fie pentru întâlniri de recuperat povești și de fiecare dată am întâlnit aceeași atmosferă frumoasă, aceleași voci șoptite și aceleași parfumuri de ceai servit în porțelan englezesc.

Tot în Cotroceni, un pic mai sus, spre Academia Militară, am descoperit Joie de Vivre. Un loc mic unde obișnuiam să merg la clubul de carte sau la degustări de ceaiuri rare. La Joie de Vivre, într-un început de martie, mi-am adunat, acum câțiva ani, cei mai buni prieteni și m-am sărbătorit. De aici am multe amintiri frumoase și cutii de ceai pe care le păstrez și astăzi.

Nostalgiile vechiului centru

Într-o superbă casă cu parfum interbelic, am cunoscut câte puțin din farmecul unei alte ceainării: Green Tea. Știu că aici m-am întâlnit cu un prieten drag într-o iarnă în care ningea atât de pașnic, încât îmi închipuiam că fulgii sunt prea leneși să cadă.

Tot atunci am făcut turul celor patru saloane: clasic, japonez, indian și parizian. În timpul verii, grădina mi-a descoperit o mulțime de după-amieze paseiste, una mai frumoasă decât cealaltă.

Tot prin centrul nedefinit al Capitalei, am găsit și Bohemia Tea House. Prima dată am ajuns din greșeală. A doua oară pentru că mi-am dorit un moment în care să mă ascund. Apoi am descoperit mansarda. Când mă gândesc la Bohemia, simt parfumul ceaiului roiboos cu miez de sâmburi de caise și iasomie. Iar de fiecare dată am luat cu mine acasă Macabeo (ceai alb, boboci de trandafiri și nalbe) ori ceaiul de rodii. Am și de aici o colecție de cutii de ceai, iar cum unele sunt goale, plănuiesc o vizită lungă într-un sfârșit de săptămână.

Pe vremea când lucram în publicitate, întâlnirile unu-la-unu cu prietenii dragi se țineau într-un singur loc, pe care, ulterior, l-am „folosit“ și pentru interviurile cu oameni creativi: Camera din Față.

Am masa mea preferată, la geam, cum intri, pe stânga. Imediat ce deschid ușa, mă teleportez cu ușurință în sufrageria lui Tanti Ileana, o soră a bunicii, care își ținea toate lucrurile de preț în „camera cea bună“. Totul e bun aici, inclusiv prăjiturile de la care nu țin minte să fi făcut vreodată abstracție. Locul, deși mic, dă impresia unei capsule atemporale și doar băieții cool care te servesc mai seamănă cu cei din prezent.

Buticurile de ceai

Evident, sunt dimineți, zile și seri în care vrei să te cufunzi în cel mai comod fotoliu din casă și să-ți prepari singur ceaiul. Pentru situațiile acestea există Delicatese Florescu, Bernschutz & Co., de la Universitate, sau Demmers Teahaus. Greutatea vine doar când trebuie să alegi „cel mai bun ceai“.

Acasă nu m-am încumetat niciodată la „rețete“ complicate, dar îmi place rutina „Ceaiului de la Ora 5“ – adaptare neaoșă după original –, unde, sâmbăta, te așezi alături de un ceainic generos și fierbinte, câteva scoones cu unt și fructe confiate (ori un padișpan pufos) și un film de Alfred Hitchcock ori Sidney Lumet.

Și-am încălecat pe-o frunză de ceai și v-am spus povestea mea. Numai ceaiuri bune!

CITEȘTE ȘI Cele mai frumoase ceainice din lume

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii