Cautare




, Contributor

Comentarii/Editoriale |
|

Unchiul Sam, Big Brother

Steve Forbes
Niciun președinte din istoria Americii, în afara perioadei războaielor majore, nu a extins tentaculele guvernului federal așa cum a făcut Barack Obama. El a învățat ceea ce au învățat liderii europeni din Italia și de oriunde altundeva după Primul Război Mondial - contrar dogmei socialiste, nu trebuie să naționalizezi companiile sau industriile pentru a le controla;  trebuie doar să le faci existența imposibilă fără permisiunea sau susținerea ta. Tu stabilești regulile pe baza cărora ei trăiesc sau mor.

Sub Obama, Washingtonul a devenit stăpânul finanțelor și al sistemului medical, cu tentative în derulare de a câștiga controlul asupra educației superioare, aspura a mare parte din industria comunicațiilor electronice și, desigur, asupra energiei. Rândurile din Sillicon Valley sunt prinse în plasa Unchiului Sam prin aranjamente cu capitalul prietenilor apropiați sub pretextul dezvoltării “tehnologiilor verzi”.  

Întrebați-l pe CEO-ul JPMorgan Chase, Jamie Dimon, ce se întâmplă când nu te porți cum trebuie, așa cum a făcut el în 2009, când a vrut să restituie acele împrumuturi acordate de Trezorerie înainte ca Washingtonul să vrea ca el să facă asta. Cea mai condamnabilă a fost opoziția lui față de președinte, care nu a fost chiar secretă. Dimon este acum asediat de controale și a fost auzit plângându-se că tot ceea ce face acum este să se conformeze.

Rezerva Federală, care de-abia mai face vreun comentariu, s-a transformat singură în cea de-a patra ramură a guvernului, adunând o putere imensă, ceea ce face cu siguranță celelalte ramuri – cele sancționate de Constituție – să saliveze de invidie. Acest lucru, desigur, este valabil presupunând că celelalte ramuri chiar recunosc ce a făcut Rezerva Federală. Extinzându-și masiv bilanțul contabil, a intrat în afacerea acordării de credite. Guvernul și afacerile mari beneficiază de un credit cu costuri aproape de zero. La fel și industria imobiliară, cu banca centrală punând mâna pe sute de miliarde de dolari în pachete de ipotecă. Cunoscutul economist David Malpass a tot abordat această temă. “Guvernul Federal administrează ceea ce a devenit cel mai mare program de transfer către cei bogați, canalizând creditul ieftin către guvern și marile afaceri. Acest lucru apare însă în defavoarea afacerilor mici, unde majoritatea joburilor entry-level sunt create.”  Făcând o paralelă cu aceste puteri uzurpate, apare puterea enorm intensificată a băncii centrale asupra tuturor instituțiilor financiare. Sub pretinsa prevenire a viitoarelor bule financiare (lăsând la o parte faptul că Rezerva Federală și Guvernul S.U.A. au cauzat dezastrul din 2008-09), Rezerva Federală a câștigat noi puteri discreționare colosale pentru a microadministrarea întregului sistem financiar. Care sunt criteriile pentru ceea ce ar putea Rezerva Federală să facă? Nu întreba. Ține de banca noastră centrală să decidă acest lucru. După cum John Cochrane, un alt economist respectat, spunea în Wall Street Journal, “managerii unei firme pot să respecte toate regulile, dar tot li se va spune cum să-și conducă afacerea.”

În cadrul Rezervei Federale se află Biroul de Protecție Financiară a Consumatorului, care are puteri regulatoare care acoperă ipotecile, cardurile de credit și orice altceva care l-ar putea interesa. Surprinzător, bugetul său este nelimitat. Rezerva Federală îi dă oricât de mulți bani vrea. Nu este supus controlului Congresului. Toate astea sunt ostentativ de neconstituționale, dar acest lucru contează din ce în ce mai puțin zilele astea.

Comisia Federală de Comunicare încearcă o preluare similară a puterii pentru companiile pe care le controlează – în special în domeniile cablului și telecomunicațiilor.

Cum se întâmplă această actuală și amplă uzurpare a puterii? Agentul său primar este un om care știe prea bine ce face: Barack Obama. Dar acest proces a început în timpul Marii Crize Economice (din nou, o catastrofă adusă de guvern),  care a subminat hotărâtor încrederea în piețele libere. Marea Criză a apărut și într-un moment în care agitația intelectuală era în favoarea Marelui Guvern și a ideii conform căreia economia ar putea fi manageriată de experți, evitând astfel neplăcutele suișuri și coborâșuri ale piețelor libere și pierderile și caracterul distrugător al competiției “nestrunite”. The New Deal a fost presărat cu oameni, începând de la Franklin D. Roosevelt însuși, care erau intoxicați de experiența lor din Primul Război Mondial, când Washingtonul a exercitat o putere imensă aspura economiei în numele luptei din război. De exemplu, căile ferate și companiile de telefoane au suferit o naționalizare completă în timpul conflictului.

Deasupra tuturor acestor lucruri a fost o idee care mai apare și azi, în special în zonele extreme ale mișcării ecologice – aceea că există limite naturale care definesc cât de mare poate crește o economie înainte să înceapă să se autodistrugă.

Dacă ai posibilitatea, intră pe internet și citește un speech uimitor pe care Franklin D. Roosevelt l-a ținut în San Francisco înaintea Commonwealth Club în calitate de candidat la președenție, chiar înainte de alegerile din 1932. El declara: “Platforma noastră industrială a fost construită… Ultima noastră frontieră a fost atinsă de atunci și practic nu mai există pământ liber… către care cei concediați de mașinăriile economice estice se pot duce pentru un nou început. ” Marile companii dominau din ce în ce mai mult peisajul economic. Dacă trendurile actuale continuă, Roosevelt avertizează, va veni momentul în care“vom avea toată industria americană sub controlul câtorva corporații și condusă probabil de o sută de oameni. … Omul de afaceri independent poartă o bătălie pierdută. “ Roosevelt a concluzionat cu niște cuvinte care l-ar face pe actualul ocupant de la Casa Albă să dea din cap cu simpatie: “Sarcina noastră acum nu este descoperirea sau explorarea resurselor naturale. … Este businessul mult mai lucid și mai puțin dramatic al administrării resurselor și platformelor pe care le deținem deja… al distribuirii bunăstării și a produselor mai echitabil și al orientării organizațiilor economice existente către servirea populației”. Apoi, punctul culminant: “Ziua luminatei [i.e. guvern] administrații a venit”.  Într-adevăr.

TRADUCERE ȘI ADAPTARE DE PAULA CSATLOS

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii