Cumva asta îmi aduce aminte de o poveste frumoasă și plină de tâlc pe care am descoperit-o într-o carte veche din casa bunicilor. Era ceva de genul: undeva la marginea Universului era amplasat un magazin mic și modest. Nu avea casete luminoase sau alte însemne care să atragă atenția asupra lui. Însă toată lumea știa că acolo e un magazin de dorințe. Deși n-ai fi zis la o simplă privire că spațiul din interior este aproape infinit, având înăuntru o diversitate de produse, totuși așa era. Dacă voiai, puteai să cumperi orice, nu trebuia decât, vorba lui Thomas Fuller, „să te urci în copac, dacă vrei fructul”. Influență, succes, bijuterii, mașini, putere, bust generos, copii, case, căsătorii etc. Prețurile, adaptate pieței și clienților. Singurele lucruri care nu intrau în oferta magazinului erau viața și moartea.
O slujbă aleasă doar pe criterii de bani, chiar dacă nu te reprezenta, dar ți-o doreai, te putea costa dreptul la propria viață, la posibilitatea de a-ți planifica un viitor la nivel personal, învățarea unor tehnici oarecum subtile de a da din cap în semn de aprobare, mai ales atunci când convingerile tale sunt altele, dobândirea unor abilități caracteristice șarpelui, care își poate mișca gura în toate direcțiile și o poate deschide extrem de larg, reușind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap.
Influența costa un pic mai mult: trebuia să renunți la credințe, siguranță, familie chiar, să găsești o explicație cât de cât rațională la orice, nu de alta, dar măcar în aparență exemplul impresionează mai mult decât amenințarea, cum zicea Corneille. Sigur, o să spuneți că, într-o societate, oamenii cu influență sunt nevoiți să influențeze factorii de decizie punând accentul pe gravitatea unor probleme. Însă îmi asum riscul de a vă reaminti efectul plecării părinților în străinătate asupra educației copiilor rămași acasă.
Sunt și situații mai speciale, acolo unde unele prețuri sunt de-a dreptul stranii. Căsătoria putea fi primită aproape gratis. Căsnicia fericită era însă foarte scumpă. Acolo, prețul devenea mare și, pentru că erai responsabil atât pentru fericirea proprie, cât și pentru a celui de lângă tine, trebuia să primești și să oferi plăcere, dar să te și bucuri zilnic de viață, aveai sarcina clară să ții cont de dorințele tale și ale celui de alături, să fii conștient de propria valoare, dar și de cea a celui pe care-ți sprijini capul și, mai ales, să-ți asumi riscul să pierzi așa-zișii prieteni în favoarea celor real dovediți onești, de-a lungul vremii.
Mulți oameni se perindau prin fața magazinului, unii erau așa șocați de ideea de a avea un astfel de business, încât generozitatea antreprenorului li se părea de-a dreptul ridicolă și nici măcar nu-i treceau pragul. Alții, în schimb, începeau să negocieze prețul înainte să citească prospectul produsului. Erau și cazuri când, la vederea prețului, indiferent de argumentele folosite de patron, focusate bineînțeles pe beneficiile produsului, doritorii superficiali și neîncrezători zâmbeau sceptic și ieșeau flegmatici din magazin.
Sigur că, printre cei interesați, erau și cei care analizau îndelung oferta și exact când păreau deciși să achiziționeze, apărea cineva și o sufla din fața ochilor lor, cât ai clipi. În multe cazuri însă se solicita reducerea prețurilor, pentru a crește numărul de cumpărători. Proprietarul magazinului rămânea mereu pe poziție, insistând cu convingere că o astfel de posibilitate l-ar pune în situația delicată în care să fie nevoit să scadă calitatea satisfacerii dorințelor, ceea ce cu certitudine va face businessul să sufere, iar el nu dorește acest lucru. „O dorință nesatisfăcută dă naștere neliniștii”, vorba unui proverb african, iar oamenii, chiar dacă nu recunosc mereu, știu asta. Ei știu și că, uneori, Dumnezeu e capabil și să ridice un zid în calea ta pentru a te sili să mergi în altă direcție.
Când era întrebat în interviuri dacă o astfel de aparentă rigiditate nu-l face să se teamă de insolvență sau chiar faliment, zâmbind, el răspundea calin: întotdeauna se vor găsi oameni curajoși care vor fi gata să riște, să-și asume, să-și schimbe viața, oameni care cred în propriile forțe și în propriile visuri și știu și care-i prețul corect pentru valoarea dorințelor lor. Și poate nu e chiar de neglijat judecata lui Warren Buffett, care zicea: „Faptul că alți oameni sunt de acord cu tine nu te face nici să ai dreptate, nici să te înșeli. Ai dreptate pentru că informațiile tale sunt corecte și judecata ta este corectă – este singurul lucru care te face să ai dreptate. Iar dacă informațiile și judecata ta sunt corecte, atunci nu trebuie să îți mai faci griji din cauza nimănui”.
„Tu știi ce înseamnă să ai noroc?”, întreba profund curios personajul principal din piesa lui Tennessee Williams „Un tramvai numit dorință”. Norocul e să crezi că ai noroc!
