Are un temperament... Ce mă fac? - Forbes.ro
Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Are un temperament… Ce mă fac?

Pe lângă bucuria pe care o aduc în viața părinților, copiii vin și cu o doză de neprevăzut, care explodează mai ales în relația cu cei apropiați: refuzul de a participa la anumite jocuri, lipsa de receptivitate în fața limitelor sănătoase (reguli), dificultatea de a împărți o jucărie sau de a relaționa cu alți copii, fie că nu se simt confortabil, fie că declanșează constant conflicte. de Ioana Olărașu, psiholog psihoterapeut
34-37 are un temperament shutterstock_313376339

„Copilul meu are un temperament dificil!“, spun deseori părinții îngrijorați. Există oare soluții pentru cei care chiar întâmpină această dificultate? În funcție de modul în care prind contur relațiile cu persoanele importante din viața lor, copiii își construiesc o gramatică interioară care le ghidează comportamentul. Pentru o bună înțelegere a personalității fiecărui micuț, este necesar să facem distincția între temperament, caracter și comportament.

Dacă latura caracterială se referă la cumulul de reguli, norme, (pre)judecăți pe care copilul le absoarbe din mediul său, fie prin observație directă, fie auzindu-le din partea persoanelor de care este atașat, temperamentul are o latură înnăscută, ca un rezervor de energie pe care copilul îl poate investi ulterior în comportamentele sale.

Ce știe copilul

Contrar credințelor comune,  un copil care nu și-a dezvoltat complet limbajul poate înțelege stările emoționale prin care trec părinții. Cum? Prin descifrarea limbajului nonverbal. Ca și cum ar avea integrat un ghid de supraviețuire, până și copiii mici citesc stările părinților, fiind atenți la gesturi, postură, privire, mimică. Așadar, cel mai bun lucru pe care îl pot face părinții pentru copiii lor este să fie cu adevărat prezenți și ofertanți emoțional pentru ei. Nicio jucărie din lume nu poate egala stimularea din relația cu cei dragi prin timpul petrecut împreună.

Între genetic și mediu: șansa la adaptare

Temperamentul este latura moștenită genetic a personalității, ceea ce o face să fie mai greu de schimbat. Totuși, temperamentul se poate modela, în măsura în care copilul învață să canalizeze constructiv acel rezervor de energie interioară.

De multe ori, părinții aproape că se tem de reacțiile copiilor, ceea ce conduce la un mod nepotrivit de relaționare, care nu face decât să fixeze acele reacții considerate nepotrivite. Priviți reacțiile din perspectiva copilului, cu intenția sinceră de a-l înțelege, dincolo de faptul că vi se pare „neascultător“.

Întrebați-vă care este nevoia copilului meu acum? Apoi discutați și implicați-l în găsirea unor soluții. Se va simți apreciat, văzut, iubit. De cele mai multe ori, reacțiile puternice ale copiilor ascund o justificată nevoie de atenție.

Relația cu diversele tipuri temperamentale

Coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic sunt tipologiile temperamentale de bază despre care auzim adesea. Iată în continuare câteva idei care se pot dovedi folositoare în relaționarea cu fiecare tip temperamental.

Copilul coleric dispune de o cantitate de energie adesea copleșitoare pentru cei din jurul său. Este agitat, impulsiv și trăiește emoții puternice pe care nu le poate controla cu ușurință. El are nevoie de moduri constructive de a-și consuma această energie, cum ar fi sportul, jocurile care implică mișcarea sau un timp zilnic dedicat activității fizice. Stabiliți reguli ferme, sănătoase care să-i ofere o structură sigură pentru exprimarea de sine. De obicei, regulile sunt un punct sensibil al exprimării autorității parentale, în mare parte pentru că nu sunt încadrate într-un sistem coerent. Copilul trebuie să cunoască regulile și consecințele nerespectării lor (stabilite printr-o discuție deschisă, de comun acord), iar părinții trebuie să fie fermi în aplicarea consecințelor stabilite. Disciplina autentică se bazează pe o relație afectivă hrănitoare, nu pe frica de pedeapsă.

Sangvinicul vrea să fie în centrul atenției, imaginativ și comunicativ, dar are tendința de a se plictisi repede. El poate fi ajutat să își cultive latura socială prin dezvoltarea interesului față de ceilalți, a empatiei (pentru a echilibra tendințele egocentrice). Și pentru copilul sangvinic regulile ferme sunt importante. El trebuie încurajat să finalizeze ceea ce începe.

Copilul flegmatic este calm, are răbdare și meticulozitate. Preferă rutina și este mai rezervat în plan emoțional, dar poate fi încurajat să identifice și să își exprime propriile emoții. Provocați-l periodic cu situații noi, care să-l scoată din monotonie și să-l ajute să se adapteze. Arătându-i încredere în el, îl veți ajuta să se deschidă și să își pozitiveze stima de sine.

Melancolicul este caracterizat de o sensibilitate aparte, cu tendința spre reverie și preocupări artistice, fiind înclinat adesea spre perfecționism. Experiențele au un ecou profund în planul emoționalității. Cultivarea încrederii în sine prin suport emoțional
va deveni un reper de echilibru interior. Interacțiunile cu ceilalți copii îl pot ajuta să își dezvolte latura socială, pe care o evită uneori.

În această „luptă“ cu temperamentele dificile, părinții pot avea în vedere că, în fond, temperamentul copilului reprezintă o oglindire a propriilor temperamente. Dacă un adult coleric se echilibrează implicându-se în activități competitive, copilul cu același temperament nu va reuși să-și canalizeze cu brio agresivitatea dacă nu este învățat. El are nevoie de un cadru prielnic, delimitat de reguli sănătoase, pentru a se exprima.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii