Cautare




, Contributor

Travel |
|

Un strop de seninătate: fascinantele insule Mauritius

BMPDSWelcmCktail1.jpg
Este destinaţia preferată a vedetelor de la Hollywood şi locul în care nu contează cine eşti sau de unde vii, ci doar ce anume aspiri să (re)găsești înăuntrul tău. Te invităm la un cocktail cu rom şi suc de trestie de zahăr, pe malul Oceanului Indian.

Un paradis verde şi al­bas­tru, presărat din loc în loc cu şiraguri de… curcubee. Aceasta ar fi definiţia colo­ris­tică a insulelor Mau­ritius, cu preci­zarea că buchetele de curcubee care unesc apa imposibil de albastră a lagunelor cu verdele plantaţiilor de trestie de zahăr şi al culturilor de ananas sunt, de fapt… rufele multicolore aflate în bătaia vântului în balcoanele localnicilor.

Extrem de pitoreşti, gospodăriile locale dau viaţă peisajului de „carte poştală“, întipărindu-ţi pe retină impresia de paradis locuit. Dincolo de plajele nesfârşite şi de renumele insulei ca refugiu al vedetelor de la Hollywood, farmecul locului este unul mai curând spiritual: în Mauritius poţi fi exact cine eşti, iar dacă încă nu îţi este clar încă, e locul ideal în care să descoperi.

Ai la îndemână mai multe drumuri către sine, de la plimbările pe sub cerul de acuarelă al insulei, până la tratamentele tradiţionale spa pentru trup şi suflet sau la discuţiile cu localnicii, care vor intra singuri în vorbă, fără să-ţi ceară altceva în afară de cinci minute din vacanţa ta.

Încă din prima clipă de altfel, senzaţia pe care ţi-o lasă maurisienii, cu al lor dialect creol (o franceză pronunţată altfel), este cea de bucurie a ospitalităţii. Faptul că vii din cealaltă parte a lumii şi că ai zburat puţin peste unsprezece ore doar pentru a petrece câteva zile în locul lor de baştină este un lucru care îţi câştigă automat prietenia lor, dar şi o formă de recunoştinţă demnă: prezenţa ta înseamnă atât prosperitatea insulei, cât şi şansa de a descoperi frânturi ale unor lumi pe care prea puţini dintre cei care vând rom cu suc de trestie de zahăr sau coliere din piatră de coral vor reuşi să le vadă vreodată cu proprii ochi.

„Când vin aici, oamenii fac un efort şi nu îşi deschid doar portofelul, ci şi inima, ca să primească ceea ce avem noi de oferit“, îmi povestise plin de însufleţire Vicky, un maurisian între două vârste, care lucrează de la vârsta de 10 ani în domeniul închirierilor de bărci. Nu a făcut școală, dar vorbeşte opt limbi străine şi, datorită întâlnirii providenţiale cu o familie de elveţieni în vârstă, în ultimii 17 ani a tot învățat câte puţin despre investiţii imobiliare, devenind om de afaceri în toată regula.

Într-o engleză perfectă, completată de un zâmbet de la o ureche la alta, Vicky îmi explică cum a cumpărat prin 2005 două spaţii comerciale într-un mall din Graz (Austria) şi cum încasează bani buni din chiria lor, completându-şi astfel veniturile din turism. Şi totul pentru că a fost dispus şi curios să întrebe şi, mai ales, să înveţe câte ceva de la fiecare dintre oamenii care i-au ieşit în cale. „Dacă cineva îţi oferă încrederea şi bunăvoinţa lui, trebuie să dai şi tu ceva înapoi şi să o faci din toată inima“, mi-a explicat el, ca şi cum ar fi fost cel mai natural lucru din lume. Filozofia lui Vicky – „Oferă sincer și ți se va întoarce înzecit“ – este filozofia maurisienilor în general și n-am reuşit să mă lămuresc definitiv dacă acest cadru natural paradisiac predispune la un spirit zen sau dacă pur și simplu oamenii de aici se nasc cu o căldură interioară deosebită. Înclin, totuşi, spre cea de-a doua variantă.

Noi, maurisienii, suntem ca o salată de fructe“, îmi explicase cu tâlc şi Manjoola, directorul pentru relaţii cu clienţii de la hotelul de cinci stele plus „Le Prince Maurice“ din Port Louis. „Suntem un amestec de culturi şi influenţe diferite, care se potrivesc perfect împreună, fără a-şi pierde din savoare“.

Dacă într-o oală cu dulceaţă sau cu gem ingredientele îşi cedează supremaţia în favoarea amestecului final, un bol cu salată de fructe este metafora perfectă pentru convieţuirea armonioasă de contrarii din Mauritius: influenţele indiene, africane şi chinezeşti le completează la perfecţie pe cele franţuzeşti, portugheze sau britanice.

Specificul „salatei“ este de înţeles având în vedere istoria-foileton al insulei: a fost descoperită de arabi, redescoperită de portughezi, colonizată şi botezată de olandezi (după prinţul Maurice de Orania Nassau), ocupată şi rebotezată de francezi „Ile de France“, apoi administrată şi redenumită de către britanici „Mauritius“.

Fiecare stăpânire şi-a lăsat amprenta pe cultura locală, fără a afecta însă nucleul dur al acesteia: atât obiceiurile vestimentare cât şi cele gastronomice amintesc puternic de civilizaţia şi de stilul de viaţă indian.

Pentru că insula făcea parte din ruta străveche a comerţului cu mirodenii, istoria se reflectă și în oferta culinară: oaspeții pot încerca melanjuri ieșite din comun, de la miere amestecată cu mirodenii până la o întreagă serie de condimente tradiționale, compatibile cu fructele de mare sau cu carnea de cerb, una dintre delicatesele locale.

Aproape că nu există loc pe insulă în care să nu regăseşti, sub formă de sculpturi, efigii sau desene multicolore, imaginea păsării Dodo, descendentul unei specii de porumbei care s-au dezvoltat în Mauritius (şi doar aici!) cu patru milioane de ani în urmă.

Din păcate, din cauza greutăţii considerabile (peste 22 de kilograme) şi a dificultăţii zborului, pasărea Dodo a devenit o sursă importantă şi facilă de hrană pentru marinarii care vizitau insula, ajungând specie pe cale de dispariţie la mai puţin de un veac după colonizarea locului. A dispărut cu desăvârşire la sfârşitul secolului al XII-lea, regăsindu-se în prezent doar pe stema statului Mauritius şi pe o sumedenie de suveniruri de vacanţă, de la şorţuri de bucătărie şi pareo de plajă până la tablouri şi veselă sculptată în os.

Cele 120 de hoteluri de pe malul Oceanului Indian sunt construite mai mult ca refugii din calea stresului zilnic şi mai puţin ca locuri în care să petreci până-n zori pe ritmul ultimelor hituri, principalul factor de atracţie pentru clientela exclusivistă fiind luxul discret: cât mai multe materiale naturale, încăperi largi şi luminoase, mobilă confortabilă şi nepretenţioasă, vegetaţie cât cuprinzi cu privirea şi, mai ales, cât mai multe pretexte de a purta şlapi, rochii de bumbac şi ochelari de soare, în defavoarea ţinutelor pretenţioase şi studiate.

Gândite ca experiențe complete de vacanță, resorturile din zonă te pot ține fără probleme departe de capitala Port Louis, însă cei dornici de aventuri cu caracter local pot găsi multe forme de divertisment pe insulă: de la snorkeling, scuba-diving sau cursele de seakart-uri pe Black River până la plimbări prin Grădina Botanică Pamplemousses, survolări ale insulei din elicopter, curse cu catamaranul și înot în cascadele din zona centrală a insulei sau chiar vânătoare de cerbi de Java și echitație.

Deşi românii sunt recunoscuţi drept amatori ai destinaţiilor exotice, Mauritius se numără (încă) printre destinaţiile prea puţin bătătorite de către conaţionali: din cei aproximativ un milion de turişti ai insulei, cei mai mulţi provin din Rusia şi fostele state URSS, din India şi ţările arabe (insulele sunt favoritele familiei regale din Arabia Saudită), dar şi din Franţa, Anglia şi Germania. Indiferent de naţionalitate însă, nimeni nu poate pleca din Mauritius fără să încerce băutura locală tradiţională, care îmbină două dintre produsele de bază ale insulei: rom din cel mai pur, amestecat cu suc din trestie de zahăr proaspăt stors în fața ochilor fascinați ai turiștilor.

 

O EXPERIENŢĂ PRINCIARĂ

În timpul călătoriei mele în Mauritius, am petrecut o zi şi în luxoasa vilă-apartament ocupată cândva de către Catherine Zeta Jones şi Michael Douglas în cadrul hotelului de cinci stele plus „Le Prince Maurice“.

Numit oficial „The Princely Suite“, locul urmează îndeaproape tiparul simplităţii nestudiate: o clădire acoperită cu stuf de trestie de zahăr, care ascunde, dincolo de porţile mari, sculptate în lemn, un atrium cu orhidee şi cu deschidere la cerul liber. Din atrium pornesc atât livingul, aşezat pe malul Oceanului Indian şi pe buza Infinity Pool-ului privat, cât şi cele trei dormitoare imense în care predomină fibrele naturale, lemnul, pielea şi bumbacul. Supremul lux al apartamentului îl reprezintă peisajul: o bucată de plajă privată, ferită de ochii curioşilor, cu ieşire la o mică lagună în Oceanul Indian şi unde singura coloană sonoră o reprezintă zgomotul oceanului.

În luna decembrie, vârf de sezon, o noapte în „The Princely Suite“ costă 12.000 de dolari, în timp ce în restul anului preţurile variază între 4.000 şi 8.000 de dolari pe noapte. Capacitatea maximă a suitei este de şase persoane, la dispoziţia cărora se află un majordom privat, 24 de ore din 24.

 

CUM AJUNGI ACOLO

Zborul Air France Bucureşti-Mauritius are o durată de 15 ore şi 20 de minute, cu escală în aeroportul Charles de Gaulle Paris. Din cele 14 zboruri săptămânale ale Air France pe ruta Mauritius (în cooperare cu Air Mauritius), patru sunt operate cu aeronave Boeing 777-300 ER, iar zece cu Airbus A340-300.

Proaspăt-ieşit dintr-un proces de transformare, aeroportul Charles de Gaulle Paris a fost reorganizat şi optimizat, toate zborurile intercontinentale şi europene din spaţiul non-Shengen fiind grupate în terminalul 2E. Astfel, pe termen lung, prin hub-ul Paris Charles de Gaulle vor putea tranzita 42 de milioane de pasageri anual, faţă de 34 de milioane în 2010. Cu o investiţie de 580 de milioane de euro, noul satelit cu numărul patru, dedicat zborurilor long-curier şi aeronavelor wide-body, va putea deservi până la 7,8 milioane de pasageri.

Pentru pasagerii clasei Business Air France şi membrii Flying Blue Elite, s-a inaugurat şi un lounge de peste 3.000 de metri pătraţi, precum şi o nouă zonă de shopping în terminalul 2E. Până la sfârşitul anului, satelitul 4 va avea şi un muzeu cu opere de artă originale.

www.constancehotels.com

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii