Cautare




, Contributor

UP by Forbes |
|

Cum a ajuns un snowboarder în prima ligă a fotografiei

Înainte de a fotografia vedete și a semna campanii pentru cele mai mari branduri din lume, viața lui Jeff Lipsky se desfășura între două repere boeme: snowboard iarna și pescuit vara. Cum a ajuns un american care se dădea cu placa 150 de zile pe an unul dintre fotografii iconici ai lumii?
LIPSKY_01_Patrick_Dempsey_0220

„Mi-am pus placa pe mașină și nu m-am oprit până când nu am ajuns la Telluride, Colorado“, povestește, înflăcărat, Jeff. „Plănuiam să stau atât cât durează sezonul de schi“. Se întâmpla la începutul anilor ’90, iar cele patru luni cât durează sezonul de schi s-au transformat în zece ani bătuți pe muchie. O perioadă în care viața lui Jeff Lipsky era nespus de simplă și de limpede: iarna făcea snowboard, sportul său preferat, iar vara era instructor de pescuit la muscă. Ce poate fi mai senin de-atât?

LIPSKY_EmilyBluntViața lui s-a schimbat la finalul anului 1998, când s-a mutat în sudul Californiei pentru a face fotografii și… nu s-a mai oprit niciodată. A început cu povești legate de sport, pentru revista „Outside“, ajungând unul dintre preferații revistelor Vogue și Esquire și prima alegere a unor branduri precum Baume&Mercier, J. Brand și Häagen-Dazs pentru campanii publicitare. Cât despre celebrități, fostul snowboarder i-a privit prin obiectivul foto pe mulți dintre adorații Americii, de la Julianne Moore, Michael J.Fox și Joseph Gordon-Levitt la Taylor Swift, Lady Antebellum și Tim McGraw.

Cam așa ar suna, în variantă prescurtată, povestea lui Jeff Lipsky: neașteptată și totuși firească, plină de întâmplări și totuși senină. Exact cum este și el. Întreabă-i pe cei care au avut ocazia să lucreze cu el și cel mai probabil patru din cinci vor spune că este omul care te face să te simți relaxat chiar și în cea mai stresantă conjunctură. „De-a lungul vremii am avut clienți care ne întrebau dacă nu pot să facă toate proiectele doar cu Jeff“, povestește directorul de fotografie și colegul de breaslă a lui Jeff, Quentin Nardi. „Și, sincer vorbind, nu era glumă decât pe jumătate“. Deși recunoaște că-și contabilizează reușitele profesionale, americanul se simte încă departe de momentul în care să poată spune, cu siguranță deplină, că a ajuns exact acolo unde și-a dorit dintotdeauna.

LIPSKY_Irons_bening„Primul moment în care am simțit cu adevărat că sunt pe calea cea bună a fost cu mulți ani în urmă, când am fost angajat să realizez o campanie Banana Republic“, își amintește el. „Era primul meu job în postura de fotograf, după ce fusesem o lungă perioadă asistent, și atunci mi-a fost clar că acest domeniu va deveni cariera vieții mele“.

Calmul și răbdarea relaxată care îl caracterizează pe Jeff l-au adus și în poziția de profesor pentru o serie de ateliere fotografice, înlocuind astfel vocația de snowboarder și pescar îndrumător cu cea de mentor într-ale fotografiei pentru tinerii artiști aflați la început de drum. „Pe vremuri, mă dădeam cu placa 150 de zile pe an și restul de zile pescuiam“, îmi povestește el, râzând. „Cea mai mare grijă a mea era dacă am sau nu ochelarii de schi la mine“. Cei zece ani în care recunoaște, fără falsă modestie, că a devenit foarte bun atât la snowboarding cât și la pescuit la muscă, i-au predat lui Jeff o lecție importantă. „Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că e mult mai ușor să ai succes când faci ceva ce iubești din tot sufletul“, își amintește el. „De aceea am și decis să las totul și să devin fotograf, pentru că simțeam că am o pasiune autentică pentru acest domeniu“.

Am stat de vorbă în exclusivitate cu Jeff Lipsky, omul ale cărui fotografii ne fac să visăm, dar ale cărui vise se desfășoară în continuare în același cadru ideal: o nesfârșită pârtie de schi, în lumina dimineții. „Încă visez la deep powder“, recunoaște el, referindu-se la acel tip de zăpadă perfectă pentru iubitorii snowboard-ului. „Aceea a fost cea mai lipsită de griji perioadă a vieții mele“.

LIPSKY_AnnaPaquin

Cum te-au influențat în arta ta locurile în care ai trăit de-a lungul timpului?

Jeff Lipsky: Am trăit mai întâi în munții din Colorado, apoi lângă Ocean, în sudul Californiei. Ambele locuri m-au ajutat să apreciez natura și să folosesc în fotografiile mele mediul înconjurător. Faptul că am avut șansa de a petrece atât de mult timp în aer liber m-a influențat radical și m-a ajutat să fac fotografii într-un mod foarte firesc, aproape organic.

Care sunt fotografiile altor artiști care te-au inspirat cel mai mult în propria ta carieră de fotograf?

Jeff: Prima este o fotografie de John Bryson, care îl înfățișează pe Ernest Hemingway dând cu șutul într-o cutie de bere, undeva în Sun Valley, Idaho. Se află permanent pe peretele meu de fotografii inspiraționale pentru că reprezintă esența a ceea ce eu iubesc la meseria de fotograf. De câte ori fac un shooting cu o vedetă, am în minte fotografia lui Bryson. Apoi ar fi o fotografie făcută de William Claxton, în care Steve McQueen mănâncă un bol de cereale, stând pe o prispă din Texas. E cool, e haioasă, îmi place la nebunie! Iar pe locul trei este portretul făcut de Annie Leibovitz lui John Lennon și lui Yoko Ono, împreună, pentru coperta revistei Rolling Stone. Am coperta originală înrămată deasupra biroului meu, din studioul foto. Fotografia a fost realizată atât de simplu și totuși impactul ei este extraordinar!

Care este locul cu cea mai deosebită lumină pe care l-ai găsit în cariera ta de fotograf?

Jeff: Categoric Roma. Am zburat acolo pentru a fotografia un tenismen nud, pentru coperta „ESPN The Magazine“. Trebuia să facem shooting-ul în studio, iar eu m-am încăpățânat să folosesc lumina care intra pe fereastră în acea zi la Roma. A meritat cu prisosință!

LIPSKY_03_Sheryl_Crow_231-02aCum te provoacă și te inspiră actuala ta poziție de profesor în cariera de fotograf?

Jeff: Eu mă ocup de doi ani de o serie de ateliere intitulate „Portretul editorial“, pentru Santa Fe Photographic Workshops. Profesoratul îmi reamintește cât de mult iubesc fotografia și mă inspiră să fiu cel mai bun fotograf care sunt eu capabil să fiu. E un proces în care dai și primești enorm înapoi, fiindcă eu învăț de la fiecare dintre studenții mei, așa cum ei învață lucruri de la mine. E incredibil cum te poți descoperi pe tine însuți atunci când începi să le explici altora diferite lucruri.

Ca să folosesc tot un termen din snowboard, cum faci slalom între proiecte și clienți, între vedete și campanii publicitare, păstrându-ți semnătura personală?

Jeff: Stilul personal este elementul esențial care deosebește un fotograf de toți ceilalți și cel mai important lucru este să fii capabil să-ți pui acea amprentă pe absolut orice formă de artă pe care o realizezi. Nu e ușor deloc și îmi place când primesc proiecte care se potrivesc instantaneu cu stilul și estetica mea. Totuși, este la fel de important și mult mai provocator pentru tine, ca fotograf, să te adaptezi rapid la nevoie. Oricum, înainte de a face orice fotografie, vizualizez în minte exact cum ar trebui să arate rezultatul final.

După atât de multe shooting-uri de succes, mai faci ierarhii ale momentelor preferate din carieră? Dacă da, care ar fi pe locul întâi?

Jeff: A fost momentul în care revista „Premiere“ m-a angajat să realizez câteva portrete la Festivalul de Film Sundance, în 2003. Era un job extraordinar de prestigios și de râvnit, fiindcă în decurs de o săptămână am putut să fotografiez toate marile vedete, de la Francis Ford Coppola la Phillip Seymour Hoffman. Atunci am învățat cum să gândesc rapid și să trag cadrele în viteză, dar și cum să reușesc să valorific cât mai bine fiecare personaj de shooting, chiar și având un interval infim de timp la dispoziție.

LIPSKY_JeffLipsky

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii