Cautare




, Contributor

Opinie |
|

Un om mai bun

Am realizat, de-a lungul timpului, atât în sfera personală, cât și în cea profesională, că dacă există totuși vreun secret al reușitei, el vine din puterea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt și de a vedea faptele atât din perspectiva ta, cât și din a acestuia.
Otilia Facebook

„Ce faci?” „Nimic, ca să nu greșesc…” Așa a sunat replica unui amic la întrebarea simplă rostită de mine. În primă instanță, recunosc, m-a amuzat răspunsul. Gândindu-mă apoi și ascultând detaliile care descriau starea în care, de fapt, se află, am înțeles dincolo de aparențe. Și nu era vorba că stă liniștit în aceeași idee în care florile cresc pentru că stau nemișcate și lasă razele soarelui să ajungă la ele. Autosuficiență, a nu se confunda cu autosatisfacție, mândrie, imaturitate, educație, vanitate, resemnare, orgoliu, învățare, doar câteva cuvinte care au dat năvală, într-un amalgam de gânduri și experiențe. Un autor celebru spunea că dacă suntem atât de autosuficienţi și egoiști, încât nu putem răspândi în jur puțină fericire și apreciere, fără a căuta să obținem un profit în schimb, dacă sufletele noastre nu sunt mai mari decât merele pădurețe, ne vom alege cu eșecul pe care îl merităm din plin. Cam așa stăteau lucrurile și în cazul de față.

Am realizat de-a lungul timpului, atât în sfera personală, cât și în cea profesională, că dacă există totuși vreun secret al reușitei, el vine din puterea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt și de a vedea faptele atât din perspectiva ta, cât și din a acestuia. Nu-i ușor lucru să verbalizezi asta, darmite să pui și în practică, depășindu-ți propriul orgoliu, consolatorul celor slabi și de multe ori sursă incontestabilă a răului și a prostiei. Nimeni nu zice să nu ai mândria cuvenită meritelor, însă, vorba unui proverb arab, dacă pretinzi că ești leu, de ce latri atât? Deșteptăciunea are limite, prostia chiar n-are margini, în contextul în care, deasupra capului, e atât de mult cer pentru noi toți. Ne așezăm tacticos ca și cum ne-am îndeplinit toate scopurile pe un refugiu primejdios. Uităm că viața este despre bucurie, despre reușite, eșecuri, ridicări și căderi și mai ales despre experiențe, luat de la capăt și progres. Mi-a plăcut foarte mult când am citit un material din care reieșea că cel preocupat cu fapte nobile, având cugetul înalt, nu se afișează cu îngâmfare, poartă și trăiește modestia și smerenia ca pe adevărate mărci ale înțelepciunii. „Când este vorba de sine, omul își strică întotdeauna cântarul, adică măsura”, spunea părintele Ilie Cleopa, devenind îngăduitor și amabil față de erorile și derapajele proprii.

Una dintre prietenele mele cele mai bune s-a apucat de curând să învețe limba germană. Am făcut germană în liceu și nu vă ascund că nu s-a lipit aproape deloc de mine. Unii o lăudau ca fiind o limbă frumoasă, eu însă nu am rezonat cu această idee, părându-mi-se greoaie și îmbârligată, deși cultura țării mi se pare interesantă. Prietena mea, despre care vreau să vă povestesc, e, realmente, fascinată de limba germană. Având o vastă cultură, în aproape toate domeniile, fiind deșteaptă și inteligentă deopotrivă, este și va rămâne mereu pentru mine un model de stil de viață. Cu atât mai mult cu cât, chiar dacă de curând a împlinit 85 de ani, nu se teme să descopere lumea. De la ea, din povești, am dobândit dragostea pentru călătorii. Nu e zi fără să asculte muzică, să citească măcar câteva pagini dintr-o carte, să stea de vorbă cu cineva drag și chiar să asculte și, peste toate astea, își face timp și își preocupă mintea să învețe lucruri noi. O ador, pur și simplu, este un exemplu de tinerețe permanentă și de la ea consider că am de învățat, chiar și atunci când tace.

Niciodată să nu descurajezi persoana care face un progres continuu, indiferent de cât de încet îl face, ne învață Platon. Ce poate fi mai frumos decât să absorbi idei și informații din toate situațiile cu care te întâlnești; să găsești, să validezi, să faci legătură între ele, să vezi conexiunile dintre idei; să urmărești un echilibru între obținerea imaginii de ansamblu și înțelegerea nuanțelor; să-ți păstrezi o minte activă și deschisă; să ceri feedback în legătură cu realizările și să îți adaptezi comportamentul în consecință; să cauți activ noi oportunități de dezvoltare și provocări personale și profesionale; să-ți cunoști propriile puncte-forte și limitele etc. Un proverb românesc spune: omul cât trăiește învață și, dacă e conștient și conștiincios, realizând adevărata valoare a educației continue, consolidează prin practică ceea ce a învățat teoretic. „Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas”, spunea Socrate și ea poate fi cea mai bună armă în lupta cu propria ignoranță manifestată uneori și, totodată, cel mai bun aliat în orice război. Și întotdeauna ea ne dă o a doua șansă!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii