Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Un copil sănătos este un copil fericit

Arta de a trăi frumos, în echilibru, armonie, liniște, bucurie se învaţă din zâmbetul unui copil, din puritatea, inocenţa, acceptarea cu care se raportează la fiecare zi. Maturizarea forţată, mutilarea personalităţii, lipsa empatiei, ritmul alert, fuga către nicăieri, încărcarea programului zilnic astfel încât agenda copilului ajunge să arate ca a unui CEO – toate acestea aduc copiii să trăiască în două filme diferite ale vieţii, dar nu se regăsesc în niciunul dintre rolurile principale. Rutina noastră zilnică este transmisă și copiilor noștri, proiectând asupra lor așteptări, apărând dezamăgiri, dar toate acestea nu fac parte din ceea ce simte un copil, din ceea ce își dorește un copil.
Alina Stoica_Contibutors

Aceste impuneri se observă și în relaţia cu mâncarea, încă de la primele linguriţe de mâncare, când atenţia este asupra îndeplinirii nevoii noastre de a goli bolul de mâncare, îndepărtându-ne astfel de ceea ce simte și transmite copilul, dar adoptând rolul de circar, de animator care ar face orice pentru a distrage atenţia copilului. Astfel, copiii învaţă să mănânce inconștient, să își însușească acest comportament alimentar, să prefere tableta, telefonul, televizorul pentru a deschide gura să mai ia o linguriţă. Mâncarea devine componenta periferică a tuturor device-urilor folosite și copiii nu realizează cum au mâncat, ce au mâncat, ce ingrediente au fost folosite, ce culoare, gust sau textură au – cei mici devin străini de un comportament normal în ceea ce privește relaţia cu mâncarea.

Urmează etapa în care ajutăm copiii să facă cunoștinţă cu tehnica manipulării, cu acceptarea recompensei, cu condiţionarea mesei de un desert, ceea ce mai târziu se va traduce în dependenţe, în profiluri alimentare greu de corectat.

Dragii mei, nu este nicio competiţie, fiecare copil are propriul ritm de creștere, anumite preferinţe alimentare, iar noi, părinţii, trebuie să vedem ce construim în copiii noștri pe termen lung. Mă uit cu tristeţe la majoritatea copiilor, de diferite generaţii, unde sunt ușor de identificat dezechilibrele majore, derapajele alimentare, perioadele în care se manifestă foamea emoţională, prezenţa meselor dezorganizate, monotonia din farfurie, introducerea în meniul zilnic a alimentelor procesate, prăjite, excesul de zahăr și făină sub orice formă.

Drumul de la potențialul individual la performanță este susținut de alimentația de zi cu zi. Observ de la an la an o reducere a capacităţii copiilor de a se focusa pe activităţi, o limitare a creativităţii, a imaginaţiei, afectarea memoriei de lungă și scurtă durată, și toate acestea în contextul în care presiunea pe copii este din ce în ce mai mare, alimentaţia lor este adusă în zona dorinţelor și nu a nevoilor reale.

Creierul se dezvoltă până la 21 ani, context în care hrana ce susţine dezvoltarea acestuia este foarte importantă și trebuie asigurată zi de zi, deoarece creierul este cel mai solicitat pe parcursul întregii zile. Dar câţi dintre copiii noștri mănâncă zilnic pește, avocado, nuci, caju, migdale, seminţe de cânepă, uleiuri presate la rece? Și, în același timp, să ne uităm la polul opus, la copiii care au meniul zilnic bazat pe alimente prăjite, alimente cu un conţinut ridicat de zahăr și făină.

Poziţionarea nutriţiei între nevoia reală și nevoia creată prin stimuli comerciali și media este cel mai important punct de plecare, pas cu pas, pe drumul sănătăţii. Obiceiurile alimentare din familie sunt esenţiale în educaţia copiilor, dar adesea sunt în situaţia în care trebuie să găsesc soluţii pertinente pentru „părinţi ocupaţi”. 

La nivel mental, mâncarea este asociată ușor cu starea de bine, astfel se apelează la mâncare instinctiv pentru starea de echilibru, liniște, compensarea emoţiilor negative: obosit, trist, frustrat,  nemulţumit, singur, plictisit, stresat. În astfel de situaţii se identifică rapid soluţii necalorice pentru armonia minte-trup-suflet, definirea talentelor și abilităţilor care aduc bucurii reale.

Deformarea exterioară este imaginea corectă a unei deformări interioare.

Copiii apelează excesiv la mâncare când nu își regăsesc siguranţa psiho-emoţională și încep să ascundă anumite excese, derapaje alimentare, să împrumute din pachetul colegilor, să manipuleze părinţii, bunicii sau alţi adulţi care se ocupă de îngrijirea lor. Este startul către supraponderalitate și, de multe ori, suntem spectatori ai filmului în care este distrus viitorul adult din copilul pe care îl avem în faţa noastră.

În această intersecţie, rolul major în direcţionarea pe drumul corect revine părinţilor, care trebuie să își asume acest rol și nu pe acela de peștișor de aur, care îndeplinește dorinţele zi de zi.

Sănătatea nu se negociază, ci se învaţă alături de întreaga familie. Pentru un copil cu probleme legate de greutate, este frustrant să adopte un meniu restrictiv în timp ce la masă asistă la un răsfăţ culinar al familiei. În astfel de situaţii, schimbarea se adoptă la nivel de familie: un program de alimentaţie tradus în stil de viaţă echilibrat, astfel încât copilul supraponderal sau obez să nu perceapă acest proces la nivel personal.

Am întâlnit în mod frecvent copii de șase-șapte ani cu greutate și circumferinţă de adult, care mărturisesc umilinţa la care sunt sunt supuși zilnic de colegi, dificultatea de a desfășura activităţi sportive, restricţionările majore în ceea ce privește vestimentaţia.

Priviţi viaţa prin ochii copiilor voștri și astfel veţi fi prezenţi în viaţa lor, le veţi înţelege nevoile și dorinţele, veţi reuși să auziţi, să vedeţi, să simţiţi, altfel învăţaţi să funcţionaţi, să îndepliniţi sarcini legate de nevoile biologice, dar unde este SUFLETUL copilului?

Dacă mă uit în profilul pacienţilor, vă mărturisesc că acești copii – care pășesc pragul cabinetului împinși de la spate de un adult, temându-se de specialistul care va tăia categoric bucuria de zi cu zi, cum i-a fost transmisă – sunt foarte conștiincioși, respectă întocmai recomandările zilnice și au o evoluţie extraordinară. După ce facem cunoștinţă cu rolul alimentului, cu funcţiile metabolice, adoptând un limbaj potrivit vârstei fiecăruia, chiar copiii sunt cei care își doresc să facă schimbări mici, dar sigure. Ei vor, dar au nevoie de un pilon pe care să se sprijine, iar tonul mesajului transmis face diferenţa.

Copilul nevindecat se află în mulţi adulţi din preajma noastră și se atribuie rolul de recompensă, plăcere, emoţie alimentelor care creează dependenţă, apelându-se la acestea de obicei seara, uneori noaptea.

Conștientizaţi și asumaţi-vă schimbarea, astfel încât prioritatea să fie calitatea vieţii, bucuria de a trăi zi de zi.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii