Cautare




, Contributor

Contributor

Forbes Woman |
|

Tulburătorul zâmbet al Jacindei

15 martie 2019, Christchurch, Noua Zeelandă: atac terorist, zeci de victime. Breaking News, urmat de un tsunami informațional. Câteva imagini s-au desprins din vâltoare și au sensibilizat planeta: o femeie cu năframă islamică pe cap, cu chipul răvășit de tristețe, îmbrățișându-i fratern pe cei afectați de tragedie. Părea a fi una dintre rudele victimelor, dar era prim-ministrul țării, Jacinda Ardern.
Safeguarding Our Planet at the Annual Meeting 2019

„Noua Zeelandă este în doliu împreună cu voi. Suferim împreună.” Acesta a fost mesajul Jacindei. A chemat la unitate ca răspuns la dezbinarea provocată de ură, a citat din Coran, a refuzat să pronunțe numele atacatorului. Dincolo de vorbe a răzbătut sinceritatea empatiei. Rezultatul? Fotografia în care îmbrățișează o femeie musulmană din Christchurch a fost proiectată pe cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, însoțită de cuvântul PACE scris în engleză și arabă. Viral. Definitiv întipărită în conștiința publică mondială.

Jacindamania

Jacinda Ardern era de mult vedetă. La 38 de ani, este sursa unui adevărat fenomen internațional numit – cum altfel? – Jacindamania. Este cel mai tânăr premier al țării sale din ultimii 150 de ani și, cu atât mai mult după 15 martie, unul dintre cei mai vizibili lideri ai lumii. Ocupă locul 29 în topul Forbes al celor mai puternice femei din 2018, cu mențiunea că este și cea mai tânără femeie-lider din lume. În momentul scrierii acestor rânduri este pe locul 2 în topul Fortune World’s Greatest Leaders pentru anul în curs. Revista Time o include între cei mai influenți 100 de oameni din 2019, cu un elogiu scris de un alt star al politicii, primarul Londrei, Sadiq Khan.

Jacindamania a fost vehiculul ei către funcția de prim-ministru – și a fost o adevărată rachetă: în martie 2017 a ocupat a doua poziție în ierarhia laburiștilor neozeelandezi, în august a devenit cel mai tânăr lider al partidului și, în octombrie, devenea premier. Condus de Jacinda Ardern, partidul a crescut cu 14 procente în opțiunile electoratului și, după alegeri, își sporise cu vreo 50% numărul de mandate în parlament.

Explicația acestui val de popularitate? Zâmbetul Jacindei. Un zâmbet larg, sincer, vesel, care nu se poate să nu te cucerească din miile de fotografii care umplu mass-media. Desigur, în momentul Christchurch nu era loc de zâmbet. Dar tocmai absența lui a arătat lumii cât de insuportabilă era situația: nimeni nu vrea să trăiască într-o lume în care Jacinda nu zâmbește.

Bine, de acord, explicația asta cu zâmbetul e cam superficială. Să acordăm atunci atenție unei formulări mai profesioniste: este vorba despre „abilitatea Jacindei Ardern de a comunica și de a vorbi oamenilor într-o manieră deschisă și onestă, care nu seamănă cu aceea a politicianului tradițional”. Cuvintele îi aparțin lui Andrew Burns și au fost consemnate de NationBuilder. Deci ingredientul-minune al construcției este capacitatea actualului premier de a fi crezută că e „altfel” (iar zâmbetul e temelia acestui ingredient, mă încăpățânez eu să susțin). Oricum, Andrew Burns este, probabil, cel mai în măsură să explice incredibila ascensiune a Jacindei. De ce? Vă spun imediat.

Politica Jacindei

Dacă ești un neavizat care încearcă musai să descopere linia și agenda politică a premierului Noii Zeelande, s-ar putea să ai dificultăți. Nu pentru că acestea nu există – Doamne ferește! –, ci pentru că ele sunt bine camuflate în spatele unui morman de informații mult mai interesante.

O să găsești totuși câteva lucruri despre scoaterea în afara legii a armelor semiautomate, o inițiativă născută în urma tragediei teroriste și, evident, foarte populară. Apoi ar mai fi planul de legalizare a consumului de canabis în scop recreativ. Aici o să întâlnești și hateri, cum ar fi Simon Bridges, care spun că guvernul vrea să deturneze atenţia de la problemele economice. Dar Bridges este liderul nesimpatic al unui partid din opoziţia conservatoare care… de-aia e în opoziție.

Și o să mai afli și că guvernul este serios preocupat de mai multe chestiuni sociale sau de mediu (Verzii fac parte din coaliție) sau că bugetul ridică destule probleme – dar toate acestea sunt lucruri pe care, într-un fel sau altul, la fel de plictisitor de fiecare dată, le abordează toți politicienii.

Jacinda e altfel. Despre ea o să afli cât de frumoasă a fost la Buckingham Palace, gravidă și în haine tradiționale; că și-a luat doar șase săptămâni de concediu maternal – partenerul ei o să stea acasă să aibă grijă de copil; că fiica ei este primul bebeluș care a participat oficial la o sesiune plenară ONU. Poți să intuiești deja ce fel de mamă o să fie mai târziu când afli cum a respins, cu drăgălășenie, o șpagă de cinci dolari (neozeelandezi) cu care o fetiță de 11 ani spera s-o convingă să implice guvernul în cercetarea paranormală a dragonilor. Și poți să-ți închipui ce vrei după ce studiezi tabloul pe care un site specializat l-a scos la licitație și în care Jacinda apare complet goală, călare. Nu fugi la Google să te înscrii, că licitația s-a anulat! Știrea nu.

Zâmbetul Jacindei

Andrew Burns este „arhitectul echipei digitale laburiste, cel care conduce programul de e-mail și dezvoltă site-ul partidului”. El este certificat în această poziție de NationBuilder. NationBuilder își măsoară performanța pragmatic: folosind instrumentele lor, laburiștii neozeelandezi au strâns on-line un milion de dolari, de două ori mai mult decât își propuseseră. Dar NationBuilder nu lucrează doar pentru Noua Zeelandă („les gilets jaunes”, de exemplu, și-ar putea dori să afle mai multe), au bilanțuri globale. Două cifre interesante pentru anul trecut: au strâns pentru clienții lor peste 400 de milioane dolari și au trimis 1,6 miliarde de e-mailuri. Crezul NationBuilder este acesta: „Internetul este religia mea”.

Ei pun la dispoziția oricui uneltele necesare conducerii pentru că internetul dă oricui posibilitatea să ajungă lider. În context, aprecierile lui Burns privind calitățile Jacindei îmi sună mie (care sunt răutăcios, desigur) că s-ar putea traduce cam așa: lucrăm totuși cu materialul clientului; oricât ar fi de geniali copiii din spatele tastaturii, nu poți să faci o Marilyn Monroe dintr-un Forest Whitaker.

Însă adevărata măsură a eficienței muncii celor de la NationBuilder e dată de un articol din The New York Times care adună la un loc exemplele de disperare britanică față de incapacitatea propriilor lideri de a gestiona Brexitul. Oameni ale căror opinii cad greu în Regat spun fără ocolișuri că ar fi fost mai bine dacă ar fi fost conduși de premierul de la antipozi. Iar culmea e atinsă de un ziar conservator, etern dușman al laburiștilor: „O putem adopta, vă rog? Putem să o avem pe ea ca prim-ministru? Acest antidot viu, zâmbitor, la a noastră patetică, scrobită, șovăielnică, neînsuflețită Theresa?”

Doar de-atât ar fi nevoie și până și Brexitul s-ar rezolva: o conducătoare ca Ardern. Atât de mare e puterea zâmbetului Jacindei, viralizat algoritmic.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii