Tudor Caracioni a lucrat, până la Revoluţie, ca inginer energetician la întreprinderea de vagoane Arad. Prima mutare majoră din viaţa omului de afaceri s-a produs însă în 1990. Atunci a ales să îşi schimbe modul de a trăi şi a trecut de la un sistem socialist închis la un sistem capitalist de piaţă.
Cu doar 1.000 de mărci în buzunar, a decis să pună pe picioare un business propriu de producere a contoarelor de măsurat, în care a investit, până astăzi, timp şi mulţi bani: circa 15 milioane de euro. Astfel a luat naştere Contor Group. „Ca în toate afacerile, şi eu am pornit de la sistemul „one man show“: încărcând, transportând, descărcând, montând componente, vânzând produsul finit regiei de apă şi încasând în moneda locală“, spune entuziasmat Caracioni.
„Când am fost să înregistrez Contor Group, în decembrie 1992, era o atmosferă întunecată, lugubră, de început de capitalism românesc. Într-o singură zi am fost la Camera de Comerţ şi Industrie Arad, la Banca Comercială, la Notariatul Public şi la Judecătoria Arad. Toate acestea împreună cu un partener german, puţin speriat“, îşi aminteşte arădeanul.
Pentru a face rost de bani să acopere taxele de import şi vamă pentru prima tranşă de contoare, Caracioni a fost nevoit să cumpere din port de la Hamburg componente de calculatoare, pe care le-a comercializat ulterior pentru profit. „Şi acum îmi amintesc de primul transport de contoare, din ianuarie 1993: eu, ca şofer pe o camionetă cumpărată de ocazie, împre-ună cu un prieten bun“, adaugă el.
În timp, s-a lovit de rigiditatea băncilor şi de imposibilitatea finanţării proiectelor, dar şi de accesul greoi la fondurile europene. Nu a cedat, iar acum Contor Group este listată la bursă. Iar planurile pentru compania pe care o conduce nu se opresc aici. Acesta ia în calcul investiţii de zece milioane de euro.
În plus, vizează extinderea în ţări precum Peru, India şi Iran, deschiderea de noi fabrici şi, totodată, dublarea capacităţii de producţie. „Avem deja un contract cu Peru de 2,5 milioane de euro. Vrem, totodată, să construim două fabrici de contoare în Africa. Nu pot spune momentan amplasamentele, dar investiţiile se pot ridica la cinci-zece milioane de euro. Atunci am dubla capacitatea de producţie şi am tripla cifra de afaceri“, dezvăluie Caracioni o parte
dintre planurile sale.
Caracioni negociază deseori cu potenţiali investitori, dar în final decide să nu vândă. Ştie că aşa îşi poate stabili o valoare în piaţă şi îşi poate da seama unde se încadrează. „Am avut mereu oferte, dar am găsit o soluţie de compromis cu bursa. Chiar acum ne gândim să facem o mărire de capital“, mai spune omul de afaceri care conduce 360 de angajaţi.
Caracioni explică faptul că investiţiile masive anunţate recent de autorităţile internaţionale – în valoare de sute de miliarde de euro – dedicate eradicării crizei mondiale în sectorul apei potabile şi al canalizării, pot explica interesul în creştere faţă de acţiunile producătorului arădean de contoare. Omul de afaceri are un business-plan pe termen lung, dar recunoaşte că de-a lungul timpului a luat şi decizii greşite. Percepe altfel afacerea astăzi, şi mereu îşi spune că dacă ar fi să reînceapă are o listă lungă de lucuri pe care le-ar evita. „Joc nou, reguli noi, strategii noi! Aş elimina timpul şi discuţiile cu factorii politici şi aş dedica mai mult pentru creşterea materială a valorii standardului de viaţă din România. Aş trece de la început la modernizarea-automatizarea-robotizarea tehnologiei“, susţine Caracioni.
De mirajul imobiliarelor nu a scăpat nici Caracioni, iar pe un teren învecinat fabricii de contoare din Arad, mai exact scheletul unei ruine a industriei locale din anii ’70, acesta a ridicat o clădire de birouri şi un restaurant. Investiţia a depăşit în 2009 trei milioane de euro. Prin această iniţiativă, omul de afaceri a dorit să continue o tradiţie începută încă din 1928 de bunicul său, Dumitru Caracioni, care a pus bazele Restaurantului Palace – cel mai renumit şi elegant restaurant din Arad din acele vremuri – care funcţiona în clădirea teatrului. Tudor Caracioni a reuşit astfel să ducă mai departe visul familiei şi este mulţumit că poate să-şi prezinte clădirea şi restaurantul
de excepţie.
Pe lângă toate acestea, Caracioni a mai construit şi un club şi o şcoală de bridge în Arad. Și asta pentru că afaceristul consideră că bridgeul este„un joc-sport care i-a creat de-a lungul timpului uşurinţa luării unor decizii rapide“. „Sunt pasionat de bridge şi golf, dar acum nu prea mai am aşa de mult timp la dispoziţie. Concediul l-am restrâns. Plec la schi în Austria şi Elveţia, iar apoi la golf. O săptămână pe an o petrec şi în România, la Breaza“, adaugă acesta.
Omul de afaceri conduce o Toyota Land Cruiser, dar şi un Mercedes E 320. Are o pasiune aparte pentru ceasurile Philippe Patek, dar nu exagerează în achiziţii. Îşi trimite co-piii la şcoli de stat, dar în străinătate, acolo unde locuieşte şi familia. „În România e greu de spus care învăţământ e mai bun, dar cred că privatul vine din urmă puternic şi va trece la conducere. Pe copii îi aduc în România doar în vacanţe“, spune Caracioni. El mai declară că nu este un gurmand şi preferă salatele şi peştele la mesele principale.
