Cautare




, Contributor

Gastronomie |
|

Tse Fung – Sau cum m-am îndrăgostit de mâncarea chinezească

Nu-mi place mâncarea chinezească. Pur și simplu, nu îmi place. Am încercat mâncarea chinezească europenizată, aceea care înțeleg că, de fapt, nu are prea multe în comun cu mâncarea chinezească veritabilă. După care, în Shanghai, am încercat și mâncarea chinezească autentică. A fost și mai rău, era mult prea autentică pentru mine. Cred că am rămas în istorie în grupul în care mă aflam când, la o plimbare prin oraș, am întrebat de ce miroase atât de tare a cauciucuri arse și mi s-a răspuns că suntem într-o zonă de street food și de acolo vine mirosul.
Tse-Fung-La-Reserve-Geneve-1

Acestea fiind spuse, e de înțeles că, atunci când am fost invitată la restaurantul chinezesc Tse Fung, din cadrul hotelului genevez La Reserve, am avut oarecare… rezerve. Adică, pe românește, nu am fost deloc încântată să merg și m-am pregătit pentru o seară în care urma să mă satur cu apă plată.

La masă însă am început să mă simt ceva mai optimistă, după ce am văzut meniul. Deja mă așezasem confortabil, mă uitam în jur la oamenii interesanți din Geneva (domnul tip bancher, de o anumită vârstă, cu domnișoara asiatică îmbrăcată pentru bal, nu pentru o seară la restaurant; masa de familie unde toți erau parcă descinși din paginile unor reviste de modă; cele două doamne îmbrăcate fistichiu, dar care se simțeau foarte bine împreună) și mă bucuram antropologic. Mi-a plăcut foarte mult și decorul: catifea roșie, lac negru și draperii din mătase, ca într-un hotel de mare clasă din anii ’30, în Shanghai, să spunem.

Chef-ul bucătar, Frank Xu, reprezintă a treia generație de chefs și are peste 30 de ani de experiență. Bucătăria cantoneză este la loc de cinste în meniu, totul „îmblânzit” cât să poată fi savurat chiar și de către persoane „anti”, așa ca mine.

Chef Frank Xu

 

Supa de fructe de mare, iute și acrișoară, a fost foarte apreciată într-o seară rece de iarnă, iar pachețelele de primăvară cu legume, crocante și aromate, au dispărut cât ai zice Tse Fung.

A urmat felul principal, boluri mari, aburinde, pline ochi cu bucățele de mușchi de vită sotat cu ciuperci (sincer, cea mai bună vită pe care am mâncat-o vreodată – și m-am dedicat „studiului” cărnii de vită în ultimii 20 de ani), orez cu legume și tăieței cu legume, în sos de soia. A fost una dintre cele mai gustoase mese la care am avut privilegiul să fiu invitată – mușchiul de vită bine făcut, dar și foarte suculent, iar tăiețeii, sincer, nu știu ce aveau în compoziție în afară de sosul de soia, dar știu că am lăsat orice rușine la o parte și mi-am umplut farfuria de trei ori (ceva fără precedent în ceea ce mă privește).

Am încheiat cu un desert ușor, simplu și gustos, așa cum, de fapt, este și conceptul bucătăriei acestui restaurant: budincă din nucă de cocos, în supă de mango.

Cred că am petrecut trei ore la Tse Fung, un loc din care inițial de-abia așteptam să fug, iar după primele zece minute nu aș mai fi plecat de acolo. Iar acum mă gândesc ce pretexte să inventez pentru a mai ajunge la Geneva, la
La Reserve, la Tse Fung.

P.S. – Tse Fung are o stea Michelin. Ceea ce poate fi relevant sau nu. Ce este relevant este faptul că au mâncare excepțională.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii