Parte din secretul neobositei căutări a originalității pe care o vedem la MB&F este constituită de colaborările mărcii cu un mare număr de ceasornicari și designeri. Paradoxal, deși piesele MB&F sunt cel puțin neobișnuite, ele sunt create în cea mai bună tradiție a orologeriei clasice. Ceasornicarii cu care lucrează Maximilian Büsser, fondatorul companiei, sunt oameni cu o excepțională cunoaștere a meșteșugului, maeștri independenți care, pornind de la formația tradițională, au inovat demonstrând că, în era digitală, orologeria mecanică, „pe stil vechi”, este departe de a-și fi atins limitele. Acestor ceasornicari independenți (numele brandului MB&F le aduce recunoașterea cuvenită: Maximilian Büsser & Friends) li se adaugă mărci orologere partenere, bijutieri și artiști plastici renumiți. Pe o listă succintă de colaboratori ai MB&F regăsim nume precum Boucheron, Alain Silberstein, Peter Speake-Marin, Jean-François Mojon, Kari Voutilainen, Xia Hang, H. Moser & Cie, Stepan Sarpaneva. Pe o parte dintre acești maeștri și pe unii dintre responsabilii brandurilor i-am intervievat de-a lungul timpului, ca, de altfel, și pe Maximilian Büsser. Sunt oameni cu temperamente și viziuni foarte diferite asupra orologeriei/designului, așa încât pot spune că performanța cea mai mare a MB&F este aceea de a fi dat cadrul creativ care să-i cuprindă pe toți, piesele rezultate din aceste colaborări devenind referințe ale orologeriei independente.
Îmi plac mașinăriile orologere create de MB&F – e drept, nu toate la fel de mult. Însă oricât de cârcotaș ai fi (iar iubitorii de orologerie excelează la acest capitol), nu le poți nega originalitatea. Ceasul de masă – sculptura cinetică, obiectul de design, spuneți-i cum vreți – TriPod (sau Trinity – denumire față de care eu am rezerve) este cel mai nou fruct al colaborării dintre MB&F, compania L’Epée (manufactură elvețiană cu 180 de ani de tradiție) și tânărul designer Maximilian Maertens. Este parte a unei serii de așa-numite „robocreaturi”, între care se numără deja celebrele piese T-Rex, Octopod, Arachnophobia și Medusa, designul colecției exploatând frica noastră față de clasele inferioare ale faunei. Groaza viscerală, probabil programată genetic în creierul nostru, este transformată de viziunea retrofuturistă a designerului în fascinație. Mecanica, transparențele, sculpturalitatea obiectului generează un straniu efect decorativ.
TriPod (care costă 22 500 de franci elvețieni plus taxe) cântărește 2,8 kg, are 26 cm înălțime, fiind realizat din alamă, sticlă minerală și plăci acrilice în trei versiuni cromatice neon (albastru, verde și galben, cu câte 50 de piese pentru fiecare variantă). Din punct de vedere tehnic, remarc originalitatea mecanismului cu întoarcere manuală, care este dispus etajat, și afișajul orelor și minutelor pe discuri concentrice. Citirea acestora se face prin oricare dintre cele trei sfere optice, ochii robotului-insectă nefiind doar detalii estetice, ci și piese funcționale. În camera mea de lucru ideală, transformată într-un cabinet de curiosités, TriPod ar fi una dintre piesele de rezistență.
