Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

A trecut vremea cărților

Cea mai grea meserie pe lumea asta este cea de vânzător. Să-l convingi pe client că are nevoie de produsul tău, să bage mâna în buzunar, să numere banii și să cumpere.
Petre_Barbu.jpg

În aceste vremuri în care mai toată lumea este obsedată de vânzări (unii își vând imaginea, alții sufletul sau prostia), cred că produsul cel mai slab vândut în România este cartea. Românii nu mai au nevoie de cărți. Doar în toamnă, când începe școala, părinții se reped să cumpere manuale. Apoi, febra se stinge brusc. Dar nu la manuale mă refer, ci la cărțile, în general, care se vând atât de prost în România comparativ cu Ungaria, Polonia sau Cehia, ca să nu mai vorbim despre piețele occidentale.

În urmă cu ceva vreme, am încercat să-i vând o carte de-a mea unei doamne. I-am propus un discount substanțial. Era din categoria de doamne care merită o carte vândută și nu una dăruită. (Dar să nu le categorisesc pe femei!) Doamna m-a lăsat să-mi joc rolul de vânzător până la capăt, apoi mi-a spus pe un ton iritat: „N-am timp să citesc, prefer să las asta la pensionare, acum trebuie să alerg să câștig bani pentru a-mi achita datoriile”. M-a lăsat fără replică. Nici măcar n-am mai avut curajul să fac un gest disperat, acela de a-i dărui cartea, numai s-o citească!

M-am resemnat cu adevărul pe care l-am recunoscut în răspunsul doamnei. Într-adevăr, timpul s-a strâns, pe capul nostru curg urgențe în fiecare zi, trebuie să facem rost de bani, trebuie să supraviețuim până va trece criza asta, cititul nu este o chestiune prioritară, poate fi amânată până la pensie! Din păcate, foarte mulți români gândesc așa: la pensie voi avea timp și tihnă ca să citesc!Mă tem că se înșeală. Pensia în România (o glumă de bani!) nu le va asigura nici liniștea și nici confortul lecturii. Pensionarii români își cumpără medicamente, își plătesc facturile și se uită la televizior, pentru că uitatul este mult mai ieftin și mai comod decât cititul. Înaintarea în vârstă nu va aduce în niciun caz bucuria lecturii, într-o țară ca România.

Așadar, pensionarii sunt un target pierdut pentru carte, deși îi vedem agitându-se la târgurile Gaudeamus și Bookarest. Sunt puțini, foarte puțini care își permit să cumpere cărți.

Dincolo de alegerea timpului pentru lectură, cred că doamna care m-a refuzat mai are dreptate într-o privință. Când ai datorii, nici chef de viață nu ai, d-apoi să dai banii pe o carte și s-o citești! Cine susține că românii sunt pasionați de cărți, că există un public (tânăr) „însetat” de lectură, se înșeală rău de tot. Una este să te miști prin București, de la Cărturești – Verona până la Librăria Humanitas din Cișmigiu, și să-ți crească inima în „pieptul românesc”, câtă lume citește!, și alta este să cauți o librărie în Vaslui, Făurei sau Aiud, în orașe în care nu sunt librării și cărțile sunt inexistente! Să judecăm piața cărții din România numai prin prisma librăriilor din Capitală sau din marile centre universitare este o mare greșeală.

Se poate trăi (foarte bine) în România și fără cărți și fără librării, o dovedesc multe județe din țară. Se poate trăi în beznă sau în lumină, este opțiunea fiecăruia. (Sigur, s-ar putea spune că n-am fost atât de abil pentru a-i vinde cartea doamnei care aleargă să-și plătească datoriile și că nu sunt un bun vânzător. De acord! Pentru un eșec se găsesc o mulțime de scuze.)

Până la urmă, vânzările de carte în România nu sunt nici mai mari nici mai mici. Sunt corecte. Acestea acoperă cererea publicului. Sunt atâtea probleme care i-au băgat în depresie pe români: șomajul, salariile, spitalele, școlile, șoselele, corupția, birocrația! Cititul nu este considerat de români un „medicament” care să le vindece sufletele. Cititul este chiar un lux pentru un public cu un nivel scăzut de educație, care trăiește cu speranța că la pensie va cumpăra cărți și va citi. Va fi prea târziu.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii