Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Totul se rezumă la alegerile noastre

În cel mai recent editorial, scrisesem despre tihnă – despre liniștea interioară care, cred eu, nu depinde de condițiile exterioare, ci de echilibru și de reperele în care alegem să ne ancorăm.
Raluca_Life New_edito

Nici nu bănuiam cât de rapid urma să îmi testez această credință – a trecut o lună și sunt în casă, alături de soțul și băiețelul meu, în timp ce poliția patrulează pe străzile (în sfârșit) aproape pustii și transmite oamenilor, prin portavoce, să nu iasă din case, din motive de pandemie.

Din nefericire, nu e un coșmar și nici un film SF. E pura și trista realitate. Un virus despre care mulți credeam că o să îi supere puțin pe chinezi, după care o să treacă, decimează de vreo zece zile populația vârstnică a Italiei și s-a răspândit în aproape toată lumea.

Nici nu știu la ce să mă gândesc mai întâi: la virus, la amenințarea economică, la bătrâni, la cei singuri, la cei care vor rămâne șomeri din cauza opririi economiei, la businessul meu, la modul în care e posibil să se schimbe lumea – și în bine, și în rău…

Aleg să mă gândesc la solidaritate, însă. La faptul că, așa cum suntem noi ca țară, multe, mari și mici, sunt faptele care arată că totuși oamenilor le pasă de oameni.

Aleg să mă gândesc că, deși este o responsabilitate imensă, este bine că am o echipă pentru care să lupt, oameni de care îmi pasă și pentru care aș face orice.

Aleg să mă gândesc că, după ce va trece, noi ne vom fi schimbat. O oprire atât de bruscă și de completă ne va forța să vedem. Să vedem cu adevărat. Cum ne risipeam timpul, energia, banii, viața. Vom fi nevoiți să înțelegem cam cât din viața noastră de dinainte avea sens și scop. Mi-e teamă că vom descoperi lucruri pe care, în cel mai bun caz, le intuiam. Sper că vom descoperi lucruri pe care, în cel mai bun caz, le intuiam.

Dar vom descoperi și cât de mult iubim, ce capacitate imensă de muncă și ce voință de supraviețuire avem. Pe măsură ce ne vom „dezbrăca” de omul vechi și ne vom înarma cu pace, dragoste și credință, cred că, deși poate vom avea mai puține, vom fi mai bogați. În dragoste, în fapte bune, în scopuri care transcend materialul, pragmaticul.

Cred că prima lecție, acum, aici este că doar împreună vom reuși. Nu se poate, nu există bine individual fără binele colectiv. Dacă avem angajați, să luptăm să le păstrăm locurile de muncă. Dacă avem furnizori, să luptăm să îi plătim. Dacă avem bătrâni, să luptăm să îi ținem în casă și să îi aprovizionăm. Dând, o să avem mai mult. Știu, pare contraintuitiv, dar încercați.

Eu așa aleg. Să mă rog, să cred, să lupt, să dau.

#sătrăimfrumos

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii