Cautare




, Contributor

Partener Platypus Group

Opinii |
|

Tineri?

Dându-mă pe Facebook duminică dimineață, am dat peste următoarele gânduri ale unor fete tinere:
Lorand_Balint.JPG

Postare (tânără publicitară): „Vezi că se întâmplă lucruri nasoale în țara ta și te gândești că vrei să pleci naibii, apoi vezi că se întâmplă lucruri nasoale peste hotare și, brusc, te gândești doar la cât de mult îți prețuiești viața și că până la urmă vrei un singur lucru: să supraviețuiești.”

Comentariu (tânără bloggeriță): „Cred că până la urmă locurile în care ne ducem, în ziua de azi, ar trebui să fie alese în funcție de cât de sigure sunt…”

Și instantaneu mi-am amintit de primăvara anului 2005 când, la botezul lui Ștefan al meu, mă întreabă senină maică-mea ce aș vrea să se facă când va fi mare. Cu siguranță nu se aștepta la „jurnalist de război” pentru că a început pe loc să plângă și să-mi zică tot felul de chestii de genul „Nu-mi vine să cred! Tu chiar nu-ți iubești copilul?!” Doar că maică-mea avea 54 de ani, nu 25 de ani și reacția ei a fost, într-un fel, explicabilă.

Adevărul este că nu țin ca Ștefan să fie jurnalist de război, dar nu pentru motivele pentru care plângea maică-mea, ci pentru că, pur și simplu, nu țin să se facă ceva anume. Mi-ar plăcea să-l creștem astfel încât să poată să aibă o viață bogată și să se facă ce va vrea el (în mintea mea, jurnaliștii de război au o viață bogată și la fel de periculoasă ca a jurnaliștilor care bat drumurile țării în mașini mici, să scrie despre vreun târg agricol dintr-o comună).

De departe, cel mai absurd rezultat al tragediei din Colectiv și a violențelor din Paris ar fi ca tinerii să înceapă să verifice dacă locurile în care merg au sau nu hidranți, dacă ieșirile de urgență sunt destule, etc. Pentru asta sunt autoritățile statului, tinerii ar trebui să-și vadă de viață și să mai și încalce regulile dacă simt că nu sunt ce trebuie.

Să bea apă de la robinet sau din fântână – chiar dacă nu văd vreun certificat de atestare lângă el.

PS 1. Îmi amintesc cum, în urmă cu vreo 15 ani, îmi povestea Sorin Psatta că îi turna pe ascuns lui Matei Psatta apă de la robinet în sticla din care bea – să nu bea doar apa plată, cum vroia mama lui, că va avea probleme când va ajunge din întâmplare să bea apă de la robinet.

PS 2. În primele zile la Rio de Janeiro, ca voluntar, beam doar apă plată și îmi spălam fructele și legumele tot cu apă plată să nu cumva să pățesc ceva. Aveam 35 de ani și în ultimii ani bătusem lumea în lung și în lat cu serviciul stând la hoteluri de + 5 stele.

Într-o noapte de băute cu puștii voluntari, am avut o revelație și mi-am dat seama că o luasem razna. O ascultam pe Vanessa, o puștoaică de 18 ani din Anglia, povestindu-mi cum a petrecut două luni în zonele sărace ale Argentinei, apoi a stat două luni in jungla amazoniană într-un trib de băștinași, care nu mai avuseseră străini printre ei și mi-am amintit că în copilărie scoteam mingea din containerul de gunoi și continuam să ne jucăm handbal cu ea fără să o fi dezinfectat înainte.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii