Cautare




, Contributor

Cu o experienta de peste 8 ani in domeniul juridic, Daniel MOREANU este avocat reprezentand, pe parcursul carierei, companii multinationale de top, precum Deutsche Bank, Millennium Bank, NBGI, Oracle,...

Opinii |
|

Time-sharing – o solutie pentru eficientizarea business-ului tau si a investitiilor personale

Proprietatea periodica, cunoscuta si sub numele de time-sharing sau time share, constituie una dintre noutatile Codului Civil intrat in vigoare in urma cu 3 ani. In masura in care ar fi cunoscuta si aplicata in practica, ar putea contribui la crearea unor mecanisme de eficientizare a business-ului antreprenorilor, dar si ca o modalitate practica de utilizare a unor bunuri de catre persoanele fizice.
Daniel MOREANU foto (1)

Ce implica de fapt proprietatea in time-sharing ? Dupa cum rezulta si din denumirea acesteia, proprietatea in time-sharing permite impartirea dreptului de proprietate intre doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) care nu implica o partajare a bunului ca atare, ci o divizare a perioadei de timp in care acesta poate fi utilizat de catre titularii in cauza. Proprietarul in time-sharing detine o cota-parte din dreptul de proprietate aferenta unui anumit interval de timp (spre exemplu, o anumita luna din an sau anumite zile din fiecare saptamana etc.), impreuna cu alti coproprietari.

In alte cuvinte, prin proprietatea in time-sharing doua sau mai multe persoane sunt deopotriva proprietarii unui/unor bunuri, insa fiecare dintre acestia are dreptul de a se folosi de bunul in cauza doar o anumita perioada de timp, stabilita de la inceput, dintr-o zi, saptamana, luna sau an.

Proprietatea in time-sharing este cunoscuta in alte state europene de mai multe decenii, iar aparitia acesteia a fost determinata de costurile crescute de achizitie a unor bunuri (initial case de vacanta) a caror cumparare integrala era ineficienta atat din punct de vedere economic, cat mai ales a faptului ca, in realitate, erau utilizate o foarte scurta perioada de timp. Acesta este si motivul pentru care anunturi cu titlul „time-sharing” pot fi intalnite in multe dintre statiunile de vacanta din Europa si din lume.

Acest concept implica achizitionarea dreptului de proprietate asupra respectivului bun, insa, spre deosebire de proprietatea „clasica”, utilizarea efectiva nu este permisa decat o anumita perioada din an, stabilita inca din momentul cumpararii. Avantajul consta, in mod evident, in pretul mult mai scazut pe care achizitia unui bun (in exemplul dat, al unei case de vacanta) in implica, in comparatie cu o achizitie „clasica”.

Astfel, diferenta fata de proprietatea clasica consta in faptul ca bunul respectiv nu poate fi utilizat in orice moment, ci doar anumite luni/saptamani/zile/ore agreate inca din momentul achizitiei, restul perioadei bunul in cauza putand fi utilizat de celalalt/ceilalti coproprietari.

Proprietatea in time-sharing poate fi vanduta ? Raspunsul este afirmativ; ca si proprietatea „clasica”, proprietatea in time-sharing poate fi vanduta mai departe, ipotecata, inchiriata etc. In comparatie cu un contract de inchiriere, pe langa posibilitatea valorificarii prin vanzare, ipotecare etc., proprietatea de tip time-sharing ofera avantaje precum: statutul de proprietar, confortul oferit de utilizarea bunului pentru o perioada nelimitata de timp.

La ce poate fi utilizata, in mod practic, si care sunt avantajele fata de proprietatea „clasica” ? Raspunsul la aceasta intrebare il vom da prin intermediul unor exemple care reflecta atat modul in care poate fi utilizata in practica, dar mai ales care sunt avantajele pentru antreprenori/companii sau persoane fizice.

Primul exemplu: sa presupunem ca un antreprenor/o companie are nevoie de un autovehicul care sa fie utilizat pentru transportul unor bunuri (marfa); in mod practic, insa, prin natura activitatii desfasurate nu ocupa autovehiculul in cauza decat 2 zile pe saptamana. Intr-un asemenea caz, in ipoteza in care va recurge la o cumparare „clasica”, compania va avea de pierdut pe doua directii: in primul rand va bloca o suma de bani intr-un activ si, in al doilea rand, in cea mai mare parte a timpului, activul in cauza va consuma resursele societatii fara sa aduca un beneficiu acesteia. Alternativa, ar putea fi „asocierea” cu unul sau mai multi antreprenori in cumpararea in time-sharing a respectivului autovehicul, toti devenind proprietari deopotriva si partajandu-si timpul in care fiecare are dreptul de a il utiliza in activitatea desfasurata, in functie de nevoile proprii. Avantajele ar consta in, pe de o parte, costuri substantial mai scazute si, pe de alta parte, o utilizare mai eficienta a bunului in cauza in cadrul activitatii desfasurate de catre fiecare dintre acestia.

Al doilea exemplu: sa presupuneam ca un antreprenor/o companie are nevoie de un server pentru activitatea desfasurata sau de anumite programe IT, de a caror folosinta nu are nevoie 24/7. Intr-un asemenea caz, alternativa la achizitia unei proprietati „clasice” o poate reprezenta cumpararea respectivului server sau program IT in time-sharing stabilind, de la inceput, intervalul de timp in care fiecare dintre acestia poate utiliza bunul in cauza. Avantajele, in acest caz, sunt evidente si sunt similare celor mentionate deja in cele de mai sus.

In mod evident, ambele exemple mai sus mentionate sunt aplicabile si in cazul existentei unui grup de companii, proprietatea in time-sharing putand fi utilizata, intr-un asemenea caz, pentru impartirea costurilor intre companiile din grup.

Al treilea exemplu: de data aceasta, aplicabil unor persoane fizice, sa ne gandim la achizitia in time-sharing a unei case de vacanta. In mod evident, utilizarea acesteia nu se va face pe intreaga durata a anului, ci doar o anumita perioada. In cazul achizitiei in time-sharing costurile ar fi mult mai scazute si utilizarea efectiva a bunului in cauza mult mai eficienta.

Concluzie: in cele de mai sus am incercat sa oferim doar cateva exemple practice, avantajele din punct de vedere economic credem ca sunt evidente. In mod concret, utilizarile practice ale acestei forme de proprietate in comun pot fi mult mai numeroase, limita constituind-o exclusiv imaginatia juristilor si nevoile practice ale cazului analizat. Proprietatea in time-sharing reprezinta o modalitate extrem de versatila de acomodare a nevoilor de business a persoanelor juridice sau a celor da factura personala in cazul persoanelor fizice.

In mod evident, aplicarea practica a acestui mecanism de divizare a timpului aferent proprietatii ar fi mult mai eficienta daca ar exista profesionisti care sa asigure legatura si compatibilitatea intre diversele societati sau persoane interesate de achizitia unei proprietati in time-sharing. Personal, cred ca nu va trece mult timp pana cand vor aparea si in Romania companii care vor furniza astfel de servicii.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii