Cautare




, Redactor

Reporter în căutare de oameni și povești.

Artă & Cultură |
|

Terapie pentru suflet

 Alexandru Constantin este artist liric în corul Operei Naționale din București și solist al Operei Naționale din Iași. Dar îl puteți asculta și la Teatrul Național de Operetă ,,Ion Dacian”, și la Opera Comică pentru Copii. Are o suită de studii muzicale și vorbește despre muzică într-un mod înălțător. 
 aboneaza-te
DSC_7942

Forbes: Ce te-a îndemnat să studiezi și operă?

Am început să studiez canto din ultimul an de liceu, cu maestrul Corneliu Fănățean, și pot spune că asta a declanșat în mine dorința de a fi cântăreț de operă. El a fost ca un al doilea părinte, vorbeam foarte mult despre meserie, însă, în același timp, primeam și foarte multe sfaturi de viață. Era un om sfătos, înțelept, cu o dragoste de oameni pe care nu am mai întâlnit-o. A fost foarte frumos momentul când am mers pentru prima oară la dumnealui acasă. Locuia foarte aproape de Gara de Nord și, când m-a văzut că am intrat pe poartă, mi-a zâmbit, a întins brațele ca un părinte și mi-a spus: ,,Unde ai fost, mânzule, până acum?” Am avut senzația că ne cunoaștem de mulți ani și m-am simțit mereu tare bine în preajma lui. Făceam naveta în fiecare săptămână cu trenul la București și nici măcar nu voia să-i plătesc orele de curs. Pot spune că mi-a decis direcția în viață, iar eu am fost ascultător și i-am urmat toate sfaturile. Deși e printre îngeri acum, știu că e mândru de ,,mânjii” lui și nu sunt puțini cei care au lucrat cu dânsul. Îl iubesc mult și așa va fi mereu. Acela cred că a fost momentul convertirii mele la tainele muzicii de operă.

Forbes: Pentru un necunoscător, ce presupune să fii artist liric la operă?

Cred că trebuie să te naști cu o anumită structură interioară pentru meseria asta. Cred că un artist liric de operă este cumva ales să facă meseria aceasta. Iar dacă nu este ales, măcar putem gândi că i se permite ,,să se atingă” de acel ceva atât de frumos, muzica. Nu cred în noțiunea de destin ca un decret etern în care omul este sortit să meargă într-o anumită direcție hotărâtă, însă cred foarte mult într-o rânduială frumoasă a vieții în care fiecare își are rolul său bine definit, ca o piesă importantă într-un mecanism care duce lumea înainte. Nici eu nu știu cum de am ajuns aici, însă știu sigur că am o misiune de îndeplinit. Artistul de operă trebuie să iubească ceea ce face, să muncească mult, să-și stăpânească bine meseria, să fie discret în ceea ce privește viața sa și să se dedice întru totul publicului care își hrănește sufletul din ceea ce face el pe scenă. Muzica vindecă sufletele oamenilor și cu lucrul acesta nu e de joacă.

Forbes: Aș vrea să abordăm puțin problema talentului la un muzician. E nevoie de talent pentru a face o carieră în muzică sau e mai degrabă adevărată afirmația ,,unu la sută talent și 99 la sută transpirație”?

Trebuie să ai talent și să transpiri mereu. Talentul este foarte important. E ca o sclipire pe care oamenii o văd în ochii tăi, o capacitate de a transmite mesajul tău în ceilalți – Focul Sacru – despre care vorbea marea noastră soprană Arta Florescu. Se studiază tot felul de metode prin care unii artiști ajung să aibă capacitatea de a capta publicul, de a-i ține pe oameni cu sufletul la gură, însă există și artiști care se nasc cu acest dar. Ei au deja acea strălucire și publicul îi simte și simte nevoia de a-i revedea. E o carismă, o energie bună, de care oamenii au nevoie. Cât despre transpirație, studiul este foarte important pentru că el te face stăpân pe ceea ce le oferi oamenilor. Trebuie ca tu să guști ca să le poți descrie celorlalți gustul. La fel e și în muzică, nu te poziționezi pe ghicite, trebuie să fii acolo, cu sufletul, cu mintea, să știi ce faci, cum faci, pentru ce faci, să fii împreună cu ceilalți. E complex, dar e superb în același timp. În concluzie, nu pot spune că e vorba de proporții. Talentul sau ,,Talantul” este ceea ce primim ca ,,Dar”, iar noi trebuie să-l punem în valoare.

Forbes: Ai o anumită operă de suflet sau vreun compozitor preferat?

Ador tot ce a compus Giacomo Puccini. Cu fiecare reprezentație, operele lui au un alt parfum special. W.A. Mozart și al lui ,,Don Giovanni” mă fascinează. E o muzică perfectă. E fascinantă psihologia fiecărui personaj în parte. Mozart a simțit foarte bine fiecare slăbiciune umană și a prezentat-o într-o formă genială.

Forbes: Sunt importante aplauzele pentru tine?

Aplauzele au reprezentat încă din cele mai vechi timpuri o formă de a-ți manifesta bucuria. E clar că publicul aplaudă atunci când ți-ai făcut treaba bine și mă bucură când îi văd pe oameni fericiți. Pot să spun însă că nu am fost niciodată genul de artist care să facă meseria asta pentru aplauze sau pentru glorie, am fugit de multe ori de glorie. Nu am postat niciodată pe YouTube vreo înregistrare cu mine. De altfel, cred că există câteva înregistrări postate de alte persoane. Nu mă ascult în înregistrări și chiar dacă ar fi lucruri care să fi fost bune, nu compar niciodată emoția din sală cu emoția unei înregistrări. Muzica e vie, e acum, aici.

Forbes: Ce alte genuri de muzică, în afară de cea clasică și de operă, îți place să asculți?

Ascult orice gen de muzică. De la pop, rock, hip-hop, orice. Ascult multă muzică instrumentală. Îmi place mult să-l ascult pe Husnu Senlendirici la clarinet, îmi place muzica spaniolă guitar flamenco, îmi place muzica arabă instrumentală și sunetul instrumentelor lor tradiționale.

Forbes: Dirijorul Tiberiu Soare îmi spunea într-un interviu că muzica te poate duce dincolo, în transcendental. Ai simțit vreodată așa ceva?

Muzica e o punte de legătură între lumea noastră și o altă dimensiune. E ca o formă de hipnoză, muzica te poate trece prin diferite stări, unele conștiente, altele mai puțin conștiente. Simți asta în măsura în are o lași să te pătrundă. Muzica e magică. Te poartă cu ea într-o poveste, într-un zbor plăcut, apoi aterizezi de unde ai plecat. Dar important este că niciodată nu aterizezi la fel cum ai fost. Întotdeauna mai împlinit, mai eliberat. De altfel, scopul muzicii este libertatea, așa cum ne spunea maestrul Sergiu Celibidache. Am simțit de multe ori un fior pe care nu l-am putut exprima. Am avut de multe ori sentimentul acela de plutire, de vis, care nu aș fi vrut să se mai termine. Sper să fi simțit asta și cei din sală și să se fi întors și ei la casele lor mai fericiți după spectacol.

Forbes: Care este lucrul cel mai de preț pe care îl aduce muzica în viața ta?

Muzica îmi aduce stări diametral opuse. E ca o dragoste nebună: câteodată aș pleca și n-aș vrea să o mai aud, însă știu că nu aș putea trăi fără ea. Mă șantajează emoțional, însă când ne ,,împăcăm”, cel mai de preț lucru pe care mi-l oferă este liniștea, o liniște de care toți avem nevoie într-o lume destul de gălăgioasă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii