Cautare




, Contributor

Comentarii/Editoriale |
|

Televiziunile tematice din România își exportă profiturile la Londra

Mihai_Pavelescu.jpg
Concurența dintre televiziunile de documentare s-a ascuțit atât de tare de la începutul acestui an, încât simți cum telecomanda îți taie degetele, mai ales după ce în februarie History Channel a aderat la Asociația Română pentru Măsurarea Audiențelor (ARMA), iar din martie 2013 a început să difuzeze primele reclame românești, pentru clienți cum ar fi BCR, Colgate, Volkswagen, Pizza Hut sau Vodafone.

Distribuția pentru cablu și satelit a History Channel, aparținând companiei de origine americană cu sediul european la Londra A+E Networks, este asigurată în prezent de compania Tematic Cable (care mai distribuie televiziunea proprie Pescuit și Vânătoare TV, dar și Nota TV, Duck TV, Comedy Central și televiziunile MTV care nu sunt în portofoliul Pro TV SA / CME), iar vânzarea de publicitate pe piața locală este făcută prin intermediul companiei Cable Direct care aparține grupului controlat de familia Florescu (Centrade Saatchi & Saatchi), agenție specializată în vânzarea de publicitate pe televiziunile de nișă.

Potrivit cifrelor furnizate de ARMA, History Channel s-a clasat pe locul 34 din 56 de televiziuni raportate în prima sa lună de când este pe „tarabă”, în februarie 2013, cu o audiență medie la nivel național de 17.000 de telespectatori pe minut. Pentru comparație National Geographic s-a clasat pe locul 28 cu o medie de 21.000 de telespectatori pe minut, iar Discovery Channel pe locul 29 cu 19.000 de telespectatori pe minut (sursa: Kantar Media, prelucrare Media Expres).

Mișcarea speculează ieșirea Discovery din distribuția RCS de la finalul lunii noiembrie 2012, moment în care RCS și-a completat grila de programe, cum se spune pe românește, cu ce a apucat la mână. În ultima lună de audiențe măsurate cu Discovery încă pe RCS – noiembrie 2012 – televiziunea de documentare aflată până atunci pe primul loc în preferințele telespectatorilor a avut în medie 25.000 de telespectatori pe minut la nivel național, iar National Geographic 19.000 de telespectatori pe minut.

 Este evident că History Channel a luat ceva din audiența Discovery dar nu prea mult, doar că nu plătea la ARMA și nu vindea pe piața locală de publicitate. History era oricum distribuită de mai multă vreme pe UPC și Romtelecom, dar a profitat de ieșirea Discovery de pe RCS și cu siguranță că va atrage o bună parte din clienții care se promovează pe nișa documentarelor.

Câștigul net nu este neapărat la History, ci în buzunarul Cable Direct, care vinde și publicitatea de pe National Geographic și care gestionează acum principala felie de publicitate de pe nișa documentarelor (Discovery își vinde publicitatea în regie proprie și face notă discordantă în peisajul industriei de reclamă de la noi, populată pe filoanele semnificative cu intermediari aleși pe sprânceană).

Programele History Channel sunt deocamdată prea puțin diverse, dar atractive pentru un anumit public mai degrabă masculin, cu fantezii adolescentine, simplu în gândire și pasionat de ciorovăială pe arme de colecție sau pe jucării stricate din anii '30. Și ca să exemplific adjectivele, menționez aici doar seria aflată la limita științei, istoriei și a speculației științifico fantastice – „Extratereștrii antici” (Ancient Aliens), seria dedicată amanetului din sudul Statelor Unite ale Americii „Așii amanetului” (Pawn Stars) și cea despre licitațiile de la depozitele de catrafuse și troace abandonate din California, în „Războiul depozitelor” (Storage Wars).

Pe baza unor informații din industrie, Media Expres a calculat că o televiziune de nișă din România poate destul de ușor să atingă încasări de peste cinci milioane de euro anual, numai din distribuție. Încasările anuale din publicitate pentru o televiziune de documentare se situează mult mai jos, undeva în jurul cifrei de un milion de euro. Suma nu-i de lepădat, dar diferența de volum dintre taxa pe abonat și încasările din publicitate justifică mai degrabă apetitul regieie Cable Direct de a controla, de acum încolo, peste jumătate din piața de publicitate de pe nișa documentarelor, decât dorința History Channel de a-și rotunji veniturile.

Chiar și așa, încasările par astronomice pentru românul de rând care trăiește cu câteva sute de euro pe lună. Din perspectiva programelor difuzate, războiul de pe piața televiziunilor de documentare pare, ca să parafrazez cumva una din temele din seria de pe History Channel, un experiment al „extratereștrilor” pe „maimuțele” din România – niciuna dintre televiziunile de documentare nu difuzează decât accidental programe produse în Europa, nidecum în România, niciuna nu ia deciziile fundamentale aici,chiar dacă au birouri și reprezentanți pe plan local, și toate „exportă” milioanele de euro pe care le încasează anual din distribuție și publicitate, în cel mai bun caz, în conturile de la Londra.

Concluzia? Concurența din nișa documentarelor s-a ascuțit, degetele tăiate au căzut dar mai cu seamă de la mâna amputată de chirurgul de serviciu, așa încâ nici nu suntem siguri dacă victima mai simte ceva. Pentru că nu mai are la ce. Iar banii mari se mută doar dintr-un buzunar „londonez” în alt buzunar „londonez”, cu o escală mai lungă prin agențiile de la București.

În vreme ce, pentru banii mici plătiți din mizerie, lună de lună, vorbesc aici de marea masă a publicului românesc, oricâți extratereștri antici ai servi „la tavă”, tot supărat rămâni că nu mai poți să-l vezi pe Bear Grylls cum mănâncă șerpi, gândaci, lilieci și broaște, dacă ție îți place asta!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii