Cautare




, Redactor

Reporter în căutare de oameni și povești.

Artă & Cultură |
|

Tatiana Ernuțeanu și-a lansat primul volum de poezie intitulat „Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra”

Tatiana Ernuțeanu și-a făcut debutul în poezie cu volumul „Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra”, apărut la editura Eikon. Carte se găsește în librăriile Humanitas și online, pe site-ul editurii. Cu acest prilej, am provocat-o pe Tatiana la un dialog despre ce înseamnă să scrii poezie și nu numai.
Tatiana 2 - foto Cristina Nichitus Roncea.jpg

De când scrii poezie?

Cred că primele mele poezii s-au născut dintr-o iubire, în timpul studenției…dar pe acelea nu le-am publicat deloc. Locuiam în Regie și am în minte, clar și acum, masa mare și fereastra pe care vedeam Dambovița si seara când am început să scriu. A fost o perioadă, apoi n-am mai simțit, iar eu nu fac nimic din ce nu vine în mod firesc. Am continuat cu proza, cu texte pentru reviste…și apoi, de curând, m-am întors la poezie. Am fost și sunt și un mare consumator de poezie. Este un mod prin care îmi asigur emoțiile, atunci când lipsesc din realitatea mea. Sunt o fire pentru care simțirea este cu adevarat un sens al vieții.

Cum te-ai decis să publici acest volum?

Multă vreme nu am vrut să iau în calcul spusele celor din jur, care mă îndemnau să o fac. Nici nu îi auzeam, pentru că eram suficient de încăpățânată încât, să țin cont doar de propriile mele opinii. Iar eu multă vreme credeam și cred în continuare că poezia te divulgă, te vulnerabilizează, ba mai mult îți înstrăinează gândurile, le împrumută celorlalți, în mod involuntar. Le voiam pentru mine. Acum, însă, am simțit că e momentul să mă las descoperită de ceilalți, în cea mai pură formă, în care un om poate fi cunoscut, și cea mai sinceră, poezia sa. Poate că m-am maturizat….deși nu aș paria pe asta!

Despre ce e acest volum?

Este un volum de poezie de dragoste. Poezia mea nu e una feminină, nu e dulce, e tristă, e foarte realistă, tranșantă, tăioasă. Poate părea dură, însă poezia autentică este, în genere, una amară, pentru că oglindește o realitate, iar realitatea nu este Instagram. În poezie, dacă pui filtre, mai bine nu o mai scrii. Sunt subiectivă și mi-e greu să vorbesc la rece despre ea, dar uite, poetul Ioan Es Pop, una dintre marile voci ale poeziei românești, cel care mi-a dăruit și cuvintele de pe coperta IV, a spus că supun mitizării și demitizării iubirea, iar formulările tranșante și enunțurile orgolioase din poemele mele vorbesc, implicit, despre o artă poetică.

Tot despre poezia mea, după lectura volumului, apreciatul filozof și scriitor Vianu Mureșan a găsit chiar și un termen neuzual, ce o descrie: „deromantizare”, un concept opus lui Novalis și romanticilor, mai apoi, spunând că poezia mea de aici își ia forța, având o voluptate aparte, ce vine din memoria mea intimă, și „o inteligență poetică absolut dezinvoltă și suverană”.

Câteva cuvinte despre titlu?

Titlul este un vers dintr-unul dintre poeme, și anume „Voi nu știți”.

Nu știu cum se simte el din exterior, însă, pentru mine, subsumează, într-un fel, iubirea neconsumată total, dar pierdută. Pierdute cu ea, pierdute au fost multe…

Ce a însemnat pentru tine colaborarea cu Ioan Es Pop?

Am descoperit poezia lui Ioan Es Pop, în „Ieudul fără ieșire”. M-au atins profund tragismul ei, gravitatea cu care era percepută o anume realitate, sinceritatea cu care curgeau cuvintele…Era o poezie pe care o puteai percepe ca pe o suită de cadre foto, cu puternic mesaj emoțional.

Atunci, poezia lui Ioan Es Pop m-a câștigat pe mine. L-am citit și recitit apoi, în alte volume.

Am făcut această introducere, pentru a se înțelege dimensiunea importanței poetului Ioan Es Pop în universul meu de viață personală. Apoi, asta a însemnat și o mare onoare și fericire, odată cu acceptul său de a-mi citi manuscrisul. I-am trimis poeziile mele, ca un debutant umil, care dorește părerea poetului preferat.

Ce pot spune cu certitudine este că am descoperit cu această ocazie și puțin din omul Ioan Es Pop, o prezență atât de umană, de caldă, un mare iubitor de oameni și de o imensă generozitate și modestie.

Sintetizând, colaborarea cu dumnealui a fost cel mai frumos lucru întâmplat în ultimul an, din cele neîntâmplate și sperate. A fost și o ocazie ce a dat peste nas scepticismului meu, cu privire la oameni, arătându-mi (poate că era nevoie de asta) că există și oameni de o rară finețe sufletească, pentru care merit să trăiesc, chiar dacă „cu speranța zilierului.”

Unde a fost sau dacă va fi o lansare oficială?

Urma sa fie o lansare luna aceasta, cartea fiind abia ieșită din tipar, de nici o săptămână, doar ca situația în care ne regăsim nu-mi permite să dau o dată fixă.

Când o să găsim cartea în librării sau în ce librării, dacă sunt unele anume?

Cartea se găsește deja în librăriile: Eminescu-Universitate, Humanitas- Cișmigiu, Humanitas- Kretzulescu, cât și online, pe site-ul editurii Eikon, unde, nu știu din ce eroare, apare stoc epuizat (nefiind, însă) și pe site-ul librariei Delfin. Urmează și alte locații…

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii