Eticheta: hiperprotectie

Implicațiile hiperprotecției în relația părinte-copil

Când vin pe lume, bebelușii sunt neajutorați și depind întru totul de adulții de lângă ei pentru a supraviețui. Inițial, adulților le vine ușor să îndeplinească nevoile nou-născutului, însă acestea se diversifică odată cu trecerea timpului. Pe măsură ce cresc, copiii tind natural spre dobândirea autonomiei, iar acest aspect decurge firesc din situațiile care le solicită adaptarea. Mă refer la acele provocări specifice fiecărei vârste care îi oferă copilului oportunitatea de a-și canaliza resursele: frustrarea de a nu putea încheia șireturile sau fermoarul, amânarea unei recompense, dificultatea asociată integrării în colectivitate, neînțelegerile cu colegii de grădiniță, separarea de părinte, răceala ca modalitate de imunizare, experiența școlarității și stresul rezultatelor școlare, prieteniile, nevoia de integrare socială, prima dragoste etc. de Ioana Olărașu este psiholog psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii: consiliere, dezvoltare personală, educație