Cautare




, Editor Coordonator

CORONAVIRUS |
|

Supraviețuirea nu-i pentru căței

Buncăre subterane, adăposturi antiatomice, reședințe amenajate în fostele silozuri ale rachetelor balistice: pandemia de coronavirus reanimă afacerile antreprenorilor care oferă soluții de supraviețuire în fața dezastrelor de orice fel, de la atacuri nucleare până la dezastre naturale.
Garage-2-1

Nu știu alții cum sunt, dar americanii cu dare de mână se pregătesc asiduu, și nu de ieri de azi, pentru ceea ce ei numesc Doom’s Day (apocalipsa, sfârșitul lumii, ziua de apoi). La prima vedere, pare bizar ca națiunea cea mai puternică a lumii să se teamă de ceva, fie și de un banal sfârșit al lumii, mai ales că americanii nu au avut conflicte armate pe propriul teritoriu, iar cele mai dificile momente pe care le-au traversat în ultimul secol au fost criza rachetelor din Cuba din 1963 și atentatele din 11 septembrie 2001. La „a doua” vedere, ce se întâmplă e cât se poate de normal: americanii sunt una dintre cele mai bogate națiuni și, la nivel individual, dispun de un surplus de resurse pentru a se proteja big time împotriva unui atac nuclear, a unei pandemii sau a unui dezastru natural.

Am făcut pentru prima dată cunoștință cu noțiunea de survivalism (pregătirea pentru colapsul civilizației) acum câțiva ani, citind în The New Yorker un articol care relata despre o așa-zisă febră a apocalipsei ce părea să fi cuprins capetele luminate din Sillicon Valley și Wall Street. Printre altele, articolul cita cazul lui Steve Huffman, cofondatorul Reddit, care își făcuse o operație la ochi ca să scape de ochelari și de lentilele de contact. Operația era o formalitate, bizar era însă motivul: „Dacă vine sfârșitul lumii, faptul că porți ochelari sau lentile de contact poate fi o mare problemă”, spunea dl Huffman, care a fost pus pe gânduri de filmul Deep Impact și considera că astfel își îmbunătățea șansele de a supraviețui unui dezastru.

Desigur, am urmărit cu un ochi condescendent și Doomsday Preppers, un reality show despre americanii care se pregătesc de apocalipsă, difuzat acum câțiva ani de National Geographic, însă abia acum, documentându-mă pentru acest articol, aflu că acesta este cel mai popular show din istoria NG; mai mult, postul de televiziune a comandat un sondaj în 2013, constatând că 40% dintre americani consideră că e mai bine să faci provizii sau să-ți amenajezi un buncăr decât să contribui la un fond de pensii.

Faptul că americanii sunt prăpăstioși nu este decât o bună ocazie pentru alți americani, la fel de prăpăstioși, să facă bani frumoși. Larry Hall este unul dintre primii antreprenori din categoria numită Doomsday capitalists (afaceriștii apocalipsei), oameni de afaceri care amenajează buncăre pentru cei cu dare de mână. Dl Hall a lucrat pentru Northropp Grumann, al treilea furnizor militar al Pentagonului, și a devenit excesiv de precaut după atentatele din septembrie 2001. În 2008 a cumpărat cu 300.000 de dolari, în Kansas, un buncăr care adăpostise în anii 60 o rachetă Atlas F, al cărei focos era de câteva sute de ori mai puternic decât al bombei aruncate asupra orașului japonez Nagasaki la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Armata americană a renunțat în anii 70 la buncărele din Kansas: unele rachete au fost dirijate către proiectul Apollo, iar silozurile au fost date spre administrare unei instituții civile, care le-a scos la vânzare, obținând câteva mii de dolari pentru construcții care costaseră milioane.

În 2011, Larry Hall a anunțat demararea proiectului Survival Condo, un bloc subteran cu 12 apartamente, care oferă protecție împotriva celor mai multe dintre amenințările la care ar fi nevoită să facă față lumea modernă (atac nuclear ori cibernetic, cutremur etc.) Cu pești tilapia crescuți în acvarii, legume cultivate în sistem hidroponic și propria turbină eoliană, clădirea are suficiente resurse alimentare și de energie pentru a susține 75 de persoane timp de cinci ani. Blocul are 15 niveluri, SPA, piscină și sală de cinema; anxietatea pe care o cunoaștem aproape cu toții în aceste zile în care suntem obligați să stăm în casă, este combătută cu ajutorul unor televizoare care joacă rol de ferestre, rulând live imagini din exteriorul reședinței. Toate apartamentele, cu tavane înalte și livinguri spațioase, s-au dat în câteva luni după anunțarea proiectului, deși prețul de plecare era de 1,3 milioane de dolari.

De ce survivalismul e în floare în Sillicon Valley și în New York? Pentru că „dacă cei mai mulți dintre oameni evită să ia în calcul producerea unei catastrofe, cei care lucrează cu cifre preferă să abordeze riscul din perspectivă matematică”, spune fostul CEO Reddit, Yishan Wong. Există însă și o altă opinie, potrivit căreia mogulii tech se așteaptă la o răscoală împotriva tehnologiei, o reacție dură din partea tot mai numeroșilor oameni care își vor pierde slujbele din cauza dezvoltării inteligenței artificiale.
O teamă asemănătoare există și pe Wall Street, în rândul investitorilor și al proprietarilor de fonduri de investiții. The New Yorkerspune că în 2015, la forumul economic de la Davos, Robert A. Johnson, directorul Institute of New Economic Thinking, absolvent de inginerie și economie la MIT și deținătorul unui doctorat în economie la Princeton, a tras un semnal de alarmă în privința inechității financiare globale. Un studiu al National Bureau Economic Research arată că 117 milioane de americani aveau în 2016 același venituri ca în anii 80, în timp ce veniturile celor mai bogați 1% se triplaseră. „Există teama că America se îndreaptă spre ceva asemănător Revoluției Ruse”, spune un fost lobbist financiar. „Se va ridica țara împotriva celor bogați, împotriva tehnologiei?”, se întreabă Reid Hoffman, cofondatorul LinkedIn, citat de The New Yorker.

De câțiva ani, survivaliștii au propriul festival, PrepperCon. Inițiatorului evenimentului, d-lui Scott Stallings, ideea i-a venit în 2013, când se afla la Comic Con în Salt Lake City. La prima ediție a manifestării au participat aproape 12.000 de persoane. Astăzi PrepperCon adună instructori în tehnici de supraviețuire care țin peste 80 de cursuri care acoperă subiecte de la pregătirea de bază și reacția imediată în caz de dezastru până la chestiuni legate de igienă, sănătate și prepararea hranei în condiții speciale. La ediția de anul trecut a fost lansată o construcție dintr-un material asemănător cu spuma poliuretanică, dar care, spre deosebire de aceasta, este rezistent la explozii.

Concurentul d-lui Hall este Robert Vicino, un dezvoltator imobiliar din California, care a transformat o fostă proprietate guvernamentală din Indiana într-o reședință subterană care oferă confortul unui hotel de patru stele. În 2015, dl Vicino a achiziționat și o rețea subterană de 575 de foste depozite de muniție din Dakota de Sud, pe care intenționa să le transforme în cea mai mare comunitate de supraviețuire de pe pământ, potrivit The New York Times.
Cum Războiul Rece a lăsat și în Europa silozuri abandonate, și banii europenilor bogați sunt la fel de buni ca ai americanilor, dl Vicino a traversat Atlanticul pentru a lansa proiectul Vivos Europa One. Amplasat în Germania, complexul subteran este comparat de colegii de la forbes.com cu o navă de croazieră subterană.

Fiecărei familii îi este alocat un spațiu de minim 230 mp pe care și-l poate amenaja cum crede de cuviință. Construit de ruși în timpul războiului rece, buncărul a fost inițial un depozit de echipament militar și muniție. Însă, după reunificarea Germaniei, a intrat sub incidența unei legi care interzicea depozitarea muniției în apropierea autostrăzilor, a fost dezafectat și apoiachiziționat de dl Vicino. Construcția rezistă la cutremure, tsunami, impulsuri electro-magnetice și la unda de șoc provocată de o explozie nucleară apropiată.

Suprafața protejată este de peste 21.000 de metri pătrați. Zona de locuit este împărțită în  „camere” cu lățimea de cinci metri, înălțimea de șase și lungimea de 85 metri. În total sunt peste 5 km de tuneluri subterane locuibile. La suprafață există un complex de clădiri de depozitare, deservite de un tren.
Accesul în adăpost se face prin trei porți rezistente la explozii nucleare și radiații. Intrările au fiecare propriul sistem de securitate și sunt protejate de uși metalice de 40 de tone. Un al doilea rând de uși metalice asigură închiderea ermetică a complexului, protejându-i pe ocupanți împotriva unui eventual atac biologic sau chimic. Coridoarele principale din subteran sunt suficient de spațioase pentru a permite transportul mecanizat al echipamentelor grele către orice punct din complex. Costul total al amenajării fostului buncăr în spațiu civil se ridică la aproximativ 200 de milioane de euro. Prețurile apartamentelor pleacă de la 2 milioane de euro, în timp ce un loc în spațiile semiprivate complet mobilate costă 35.000 de euro.

Epilog

Una dintre cele mai tragice dovezi ale faptului că e posibil să nu fii suficient de pregătit oricâte precauții ți-ai lua, este accidentul suferit în anul 2000 de supersonicul Concorde. Un cauciuc a explodat și o bucată din acesta a lovit aripa în care se afla rezervorul de combustibil, care s-a fisurat. Avionul a luat foc și s-a prăbușit lângă Paris. Ironia face ca aeronava să fi fost testată pentru un scenariu identic, numai că bucata de cauciuc a fost cu câteva sute de grame mai ușoară decât cea care a provocat catastrofa; în consecință, în teste rezervorul nu s-a fisurat…

Contestat de mulți pentru elitismul și lipsa sa de altruism, privit de alții cu ironie ori condescendență, survivalismul și pregătirea pentru apocalipsă demonstrează, în plină pandemie de COVID-19, că niciodată nu te poți pregăti îndeajuns, că există amenințări pe care nu le-ai luat în calcul. Pur și simplu, uneori, neprevăzutul încurcă socotelile celor mai prevăzători.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii