Cautare




, Contributor

Opinii |
|

Summer Romance in Syracuse

We are livin’ in a Heartbreak Hotel! În consecință, am redus bagajul și am mărit spațiul pe telefon, unde putem conviețui la o distanță suficient de mică, încât să ne simțim mirosul de soare al pielii, chiar dacă între noi există mai mult de două, uneori chiar câteva anotimpuri. Pozele au o șansă în plus.
 aboneaza-te
Tatiana_new Mai 2020_color

Așa, pot sta înghesuite, îmbrățișate, incoerente, soarele pulverizat dintr-una nu topește zăpada din cea alăturată, bluza ta pe gât nu-l sufocă pe cel din următoarea poză, tălpile tale cu nisip din Syracuse pot întâlni umerii lui, urcând vârful Ciucaș.

Rochia albă tip lalea, cerceii jumătăți de lămâi, eșarfa albastru marin, stiloul cu cerneală verde smarald, două cărți, săpunul sculptat alb-rosé de trandafir, foi veline, sacoul bleumarin, cu miros de țigări și parfumuri din diferite ocazii, uleiul uscat de corp, acte, bani de cumpărat capricii, maiouri din bumbac, foehnul, plus alte multe nenecesare idilei din Syracuse.

Din patul cu așternuturi apretate, privind spre stânga, prin fereastra cu tocuri din lemn gri-bleu, larg deschisă, vechiul sat pescăresc Fontane Bianche își bronzează lămâii și plantele aromatice. Terasa vilei îți găzduiește bine prezentul, ce în curând va fi devenit amintirea dulce a mării, a sardinelor la grătar și a capricioaselor smochine, pe care le poți mânca în două feluri, după cum spune D. H. Lawrence: „The proper way to eat a fig, in society, Is to split it in four, holding it by the stump. And open it, so that it is a glittering, rosy, Moist, honied, heavy-petalled four-petalled flower. Then you throw away the skin Which is just like a four-sepalled calyx. After you have taken off the blossom with your lips. But the vulgar way. Is just to put your mouth to the Crack, and take out the flesh in one bite. Every fruit has its secret”.

Plec spre Mercato Ortigia. Am chef să văd jongleriile bucătarilor, Antica Salumeria, să adulmec mirosul ardeilor la grătar, să cumpăr niște suvenire din ceramică Caltagirone și să îmi fâțâi silueta de ici-colo, așa, de amorul artei.

Se lasă seara în Ortigia. În Piața Domului, muzicienii cântă. Soarele încă mai desenează Catedrala Santa Maria delle Collone.

Pe aleile înguste, gențile de voiaj lovesc coșurile tradiționale siciliene, împodobite cu dantelă. Pe niște picioare bronzate – spaghetti, lucesc picături de piersică mușcată cu poftă, într-o farfurie, niște paste sunt gâdilate de o ricotta în complicitate cu câteva vinete și un aprins roșu sos tomat, un grup de pahare din sticlă, galben pai, uitate pe o masă, își lasă fragilitatea la vedere. O indiferență notabilă!

Nu știu dacă să aleg o Caponata cu stafide, semințe de pin și mirodenii, la rusticul Oinos, sau să merg la Le vin de l’assassin. Mă gândesc la săpunul cu rodie văzut azi la Ortigia Sicillia. Trec pe lângă curtea cu mese de marmură și mobilier vintage, unde am băut aseară cocktailul Malinche și unde m-am gândit că nu ți-am ascultat niciodată inima cu urechea, fiindcă mereu erai îmbrăcat gros. Ăsta e un regret!

Sting lumina, e târziu și mâine se anunță caniculă în București!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii